Roux

13 3 0
                                    

   Totul mi se părea o prostie . Trebuia să mă "furișez" în propriul palat și să fac schimbul , dacă stau să mă gândesc ăsta nu e palatul meu și nici a lui Dante , e a lui Ben deci acum are puțin mai mult sens . Stai , nici așa nu are sens , dacă palatul al fi al lui Ben nu ar mai trebui să mă furișez , dacă ar fi palatul lui Ben nici nu ar mai trebui să fac asta. 

     Dar , hei ! Nu e palatul lui Ben, așa că eu trebuie să mă cațăr prin locul prin care evadez și revin . Ce ironic , mă învățau ei pe mine pe unde să mă infiltrez în palat , mă învățau drumul pe care eu îl parcurg aproape în fiecare noapte.  Dar nu e vina lor , ei nu știu adevărul așa că nu pot să le insult inteligența .

      Mă prind de marginea ferestrei uriașe și încerc să găsesc crăpătura  pe unde aș putea deschide fereastra fără zgomot.  Este inutil să mai caut acea crăpătura , fereastra asta e diferită față de cea de la camera mea , nu se deschide.  Aș putea sparge fereastra dar ar face prea mult zgomot și o fereastră sparta nu e cel mai subtil mod de a intra într-o cameră .

    Fereastra de la următoarea cameră arată ca fereastra mea deci pe aceea aș putea să o deschid și pe urmă să încerc să rezolv ușa de la depozitul de dosare al lui Dante . Fac un mic salt și îmi asigur stabilitatea pe picioare înainte să privesc înăuntru , trebuie să fie biroul lui Dante , asta înseamnă că și cheia de la depozit e aici . De ce nu m-am gândit din prima la asta ?

     Deschid silențios fereastra și mă strecor înăuntru . Era întuneric ca naiba și mormăi o înjurătură când dau cu piciorul în birou . Mă caut prin buzunare și îmi dau seama că am uitat să iau ceva lanternă . Îmi dau cu palma peste față . Cum o să găsesc acea scrisoare fără lumină ?

     Încep să bâjbâi prin întuneric , Dante trebuie să aibă ceva pe aici . Cotrobăi prin sertare și găsesc până la urmă o micuță lanternă , când o aprind văd o poză în sertar.  Era o poză cu mine și cu Dante , eram atât de micuți și de drăgălași . Dante mă strângea în brațe pe la spate și eu îi dădeam un pupic pe obraz , zâmbetul lui atât de sincer .

     Mă pun în fund pe jos și examinez cat mai bine fotografia . Nici nu știam că Dante mai are fotografii cu noi de când eram copii . De ce ține poza asta cu el ? Mă mai uit prin sertar și găsesc și un desen de al meu pe care l-am făcut pentru el când eram mică , o brățară din scoici pe care am făcut-o tot eu și jurnalul pe care i l-am făcut cadou , era folosit așa că nu l-am deschis. 

     A păstrat toate astea și le-a adus cu el aici , la palat , pentru a le avea aproape de el . Eram impresionată până la lacrimi de simbolistica acestor lucruri , micuțe chestiuțe pe care i le-am făcut cadou și el le-a păstrat pe toate . Dante chiar mă iubește , poate trebuie doar să-l fac să înțeleagă că nunta asta cu Seth nu e cea mai bună alegere.  O să încerc să fac asta mâine , acum trebuie să găsesc acea scrisoare .

     Pun toate lucrurile înapoi după ce mai privesc puțin fotografia și după ce găsesc cheile ies încet pe hol , nici o mișcare . Mă mut rapid la următoarea cameră dar chiar dacă caut prin toate locurile nu găsesc nici o scrisoare . Oare să se fi înșelat , Jack ? Imposibil , scrisoarea aia trebuie să fie undeva prin palat . Pe undeva ...

- Oh , Dante ... . oftez când realizez unde ar putea fi scrisoarea. E în camera ta , nu-i așa , Dante ? mă adresez unui Dante imaginar.  Desigur ...

    Holurile erau goale ceea ce era puțin neobișnuit , gardienii ar trebui să patruleze toată noaptea cu schimbul . Aș putea fura tot de aici și nimeni nu ar observa până dimineață , ce ușor suntem de furat . Alunec ușor și silențios pe holuri dar când aud un scârțâit mușchii mi se contractă brusc și aproape cad în nas . O ușă se deschide încet și eu mă ascund după un colț .

    Seth iese pe ușă și aruncă o privire în stânga și în dreapta pe hol și pe urmă se încruntă ușor scrutând întunericul.  Eu îmi țineam respirația în timp ce îl priveam de după colț pe sub măsuța din hol . După ce a asigurat holul pornește spre parter . Ce face el la ora asta pe hol și de cine se ferește ?

    Pot lua scrisoarea lui Dante când mă întorc , trebuie să văd ce face . Îl urmăresc de la distanță doar aproximând următoarea lui mișcare dar fără să-l pierd din ochii . După ce coboară scările spre parter coboară și mai jos spre armurărie , nu era nici un alt paznic . El intră în armurărie și închide ușa după el , nu am cum să deschid ușa fără să observe , trebuie să renunț .

    Mă întorc la camera lui Dante dar mă rodea atât de mult curiozitatea în legătură cu Seth . Îmi alung această curiozitate pentru a mă concentra pe misiunea principală . Întredeschid ușa de la camera lui Dante și privesc foarte atent în jur . Aprind lanterna și când îl văd pe Dante dormind cu capul pe birou îmi dau seama că scrisoarea e sigur aici .

    Mai privesc încă o dată pe hol și pe urmă intru deschizând doar puțin ușa . Mă uit puțin prin camera lui Dante și observ că nu e cu nimic diferită față de a mea , doar că în loc de oglinda , măsuța cu creme și parfumuri , e un birou plin cu hârtii și hărți . Dante arată epuizat , complet distrus de oboseală . Dormea adânc , în mâna dreaptă avea un stilou cu care trebuia să semneze o hârtie dar nu a mai terminat semnătura .

   Găsesc scrisoarea și o schimb.  Privesc chipul palid a lui Dante și cearcănele adânci de sub ochii și simt o durere în piept.  Când trebuia să se ocupe doar de regatul nostru nu era atât de obosit , avea mai puține de făcut . Iau o pernuță și îi ridic cu grijă capul punându-i pernuța sub . Șterg cerneala vărsată din călimară de mâna lui stângă și îi dau un pupic pe frunte. 

- O să rezolv eu asta pentru tine , frățioare.  O să te întorci acasă și o să trăiești mai bine . Promit că voi rezolva toate astea . Somn ușor , Dante .  îi mângâi ușor părul și cu tragere de inimă ies din cameră. 

    Ies pe fereastra de la biroul lui punând totul așa cum era . Curiozitatea mă ucide așa că mergând pe acoperiș trag cu ochiul în camera lui Seth dar nu îl văd înăuntru , încă nu s-a întors.  Mă întorc în camera mea și mă schimb rapid căci aud pași pe hol . Mă bag în pat încă ținând scrisoarea într-o mână căci nu am mai avut timp să o ascund că ușa se deschide și cineva intră în camera mea .

    Nu-mi era frică , pentru că dacă îndrăznea să-mi facă ceva aveam să lovesc prima și să fug . Eram pregătită să-l snopesc în bătaie pe cel care îndrăznește să intre în camera mea la miezul nopții . Aud pași în jurul patului și strâng strâns pumnul de sub pernă . Patul se lasă ușor lângă mine și eu încă mă prefac că dorm . O mână rece îmi atinge obrazul și eu mormăi adormită . Îmi ridic ușor mâna și ating ușor degetele acelei persoane , purta mănuși din piele întoarsă de căprioară .

- Te iubesc , trandafirul meu . Și nu contează ce-mi va sta în cale , nimeni nu mi te va lua . Fratele tău nu știe ce vorbește , noi doi suntem făcuți unul pentru altul . Moarte de om aș face pentru tine . Mai așteaptă puțin , în curând vom fi doar noi doi .

     Glasul ăsta nu o să-l pot confunda vreodată . Glasul lui Seth mă face să împietresc dar după ce recită declarația asta îmi dă părul după ureche și pleacă . Aștept până pașii lui se îndepărtează și pot expira ușurată . Asta a fost cel mai ciudat sau sinistru sau înfricoșător moment din viața mea , iar eu îl cunosc pe Jack . De când vine Seth în camera mea ? Sau mai bine spus ... Când vine Seth în camera mea ?

Regalitate : Rosalie Hawksley Where stories live. Discover now