Închizând ochii calm am lăsat ploaia de cristale transparente ce își luau rămas bun din casa lor pufoasa
să-mi purifice trupul, sa mi-l elibereze de chinurile vieții. Fiecare picătură ce îmi ateriza pe pielea înflăcărată se transforma instant in aburi ce se roteau deasupra mea ca un dans vesel și batjocoritor, având libertatea sa zboare iar eu eram blocat.
Simțind puterea vântului îmi era frica pentru o clipă că mă va împinge jos, dar nu se întâmpla. Lacrimile reci erau luate în zbor si in timp ce le priveam părăsindu-ma mintea mea răscolea în adâncul amintirilor, ieșind la suprafață cele mai îngrozitoare și tot odată frumoase clipe avute.
Brusc, o durere sfâșietoare îmi încorda toți mușchii și mi-i ținea strânși ca într-o menghina.
Simțeam inima, ca fiind prinsa în niște gheare ascuțite și lungi, înfipte până la sânge în ea, sufletul era stors din tot corpul, energia mă părăsea iar plămâni erau blocați începând să mă sufoc și în scurt timp sa vad că totul în jur urma să se întunece tot mai mult...
