Soarele zâmbea deasupra mea, bucuros ca după furtună, umplând pământul cu toată dragostea lui arzătoare.
Am ridicat fața spre cer, am ridicat puțin brațele, m-am rotit scaldandu-ma in razele și căldura soarelui, am zâmbit apoi,
am pășit tot înainte, pe aleea de piatra, eram singur, in tot orașul, era liniște și plăcut, adierea plăcută a vântului părea a fi o mângâiere ușoară a naturii ce făcea suportabilă căldura sufocantă de vara.
Am închis ochii inspirând adânc și simțind o mireasmă dulce de flori, nu mă uita.
Am auzit pași grăbiți și am deschis brusc ochii și am văzut o...
Alerga spre mine cu zâmbetul pe buze și cu brațele întinse, am zâmbit imediat, am inceput sa măresc pasul apropiindu-ma tot mai mult si întinzând brațele la rândul meu, ajungând la câțiva pași, ea a sărit cat de sus a putut, în brațele mele.
Vântul suflă mai tare, învârtindu-se in jurul nostru aducând cu el semințele pufoase de păpădie, părea ca sclipesc în lumina soarelui, ca aveau o mulțime de dorințe sa ne împlinească.
Ma strâns, mă strâns cu toată puterea ei rugându-mă prin acest gest sa nu-i dau drumul niciodata.
Oricum...nu aș fi avut curaj nici să îmi închipui viața mea fără ea, am îmbrățișat o mai strâns vrând să se oprească timpul în loc și dorindu-mi ca acest sentiment ce mă încălzea sufletul sa nu dispară vreodata.
O picătură rece îmi ateriza pe ochi, am deschis somnoros ochii, clipind des și uitandu-ma in jur îmi dau seama ca a fost doar un miraj, mintea se juca cu mine, am oftat adânc supărat, eram în continuare blocat deasupra râpei întunecate așteptând gata să mă înghită.
