Renăscută din flăcările Iadului

~Muntele Tunetului~

Merliah

Drayce se înalță din ce în ce mai mult. Trecem prin norii albi și continuăm să urcăm. Încep să zăresc ceva, la începu o pată mică, apoi devine din ce în ce mai mare. E...un palat? Un palat care plutește printre nori? Mă uit în jos și tot ce văd e cerul și norii. Nu e de mirare că nimeni nu a auzit de acest loc. Drayce aterizează în mica grădină din fața palatului, iar eu cobor.

-De acum, te vei antrena aici. Draven va avea grijă de tine.

-Draven? Cine e Draven?

-Eu sunt, spune un tânăr de vreo 25-26 de ani.

-Ne mai vedem, Merliah, spune Drayce și pleacă.

Mă uit la tânărul din fața mea. Ochii lui negri ca cerul nopții mă privesc atent.

-Bine ai venit.

-Cine ești?

-Deținătorul acestui palat, și antrenorul tău. Te voi ajuta cu antrenamentul. Poți avea încredere în mine, am văzut multe lucruri, pot să te învăț să lupți, să dezvolți diferite abilități.

-De ce nu am auzit nimic de tine?

-Nu părăsesc acest loc. Veghez asupra Pământului din acest loc.

-Dar nu poți vedea nimic de la înălțimea asta. Am aruncat un ochi în timp ce zburam, chiar și prin intermediul privirii dragonului, nu aș fi văzut nimic altceva în afară de nori.

-Eu nu sunt ca tine, Merliah. Tot ce trebuie să fac e să mă așez pe margine și să privesc în jos. Văd tot ce se întâmplă în această lume.

-Ce ești? Dumezeu?

-Nu.

-Zeu?

-Nu. Sunt o ființă simplă, la fel ca tine. Nu sunt vreo zeitate. Pot spune că am trăit destul de mult pe Pământ, știu câteva chestii, spune și se îndreaptă spre intrarea în palat. Nu vii? întreabă uitându-se peste umăr.

-Eu...

-Nu ai timp de pierdut. Trebuie să începem antrenamentul imediat.

Are dreptate. Nu pot irosi nici măcar un minut. Soarta tuturor e pe umerii mei. Îl urmez păstrând totuși o distanță între noi.

-Nu ai de ce să îți faci griji. Sunt de partea ta. O să te învăț tot ce știu. Crezi ca vei putea face față antrenamentului meu?

-Da. Voi da tot de pot.

-Nu uita aceste cuvinte. Antrenamentul meu nu va fi ușor. Așa că te mai întreb încă o dată. Ești pregătită?

-Da.

-Perfect! Va fi destul de dur, sper ca ai un corp dur și un psihic puternic. Nu am vrea să te răzgândești...nu acum, nu când soarta întregii lumi atârnă ca o sabie deasupra ta.

-Nu contează cât de dur va fi antrenamentul tău sau probele la care mă vei supune. Nu voi renunța.

-Mă bucur să aud asta pentru că, nu îmi place să o spun, dar de data asta Corvina a devenit mult mai puternică. Ura care s-a acumulat în inima ei în acești ani, față de tine și de demoni, a dat pe afară.

-La ce fel de antrenament mă vei supune?

-Asta depinde doar de tine și de felul în care progresezi. Sper că te vei acomoda repede cu stilul meu de luptă și cu metodele mele, dacă nu...Nu o vei putea învinge niciodată pe Corvina, iar întreaga lumea va fi aruncată într-o eră în care răul va domni pentru eternitate.

-Ce vom face acum?

-Acum vei lupta cu mine, spune oprindu-se și răsucindu-se spre mine. Vreau să știu cât de puternică ești ca să știu de unde să încep. Arată-mi ce poți.

Luăm poziția de luptă și pot observa că nu are nicio deschidere, absolut niciuna. Dacă ar face el primul pas, atunci aș putea profita de moment. Draven se avântă spre mine.

Bun! Se lasă deschis! Acum îl pot...

Unde a dispărut? Privesc în jurul meu, dar nu e nicăieri.

-Unde te uiți? întreabă și mă lovește în spate.

-Fir-ar!

Când a ajuns acolo? Mă răsucesc încercând să îl lovesc cu piciorul, dar nu mai era acolo. Îl văd cu coada ochiului în stânga mea așa că îl lovesc, dar pumnul meu izbește doar aerul.

-Iar ai greșit, spune și mă lovește cu piciorul în abdomen.

Șuier în urma impactului și mă uit la el.

-Asta e tot ce poți? Credeai că o poți învinge pe Corvina așa? Nivelul la care ești acum e nimic pe lângă adevărata putere a Corvinei, spune răsucindu-se cu spatele spre mine.

Se îndepărtează încet de mine, iar eu profit de ocazie că și-a lăsat garda jos și mă avânt spre el ca să îl lovesc. Când credeam că îl lovesc din plin, Draven dispare.

-Nu are rost să faci asta, spune din spatele meu.

-Când ai...?

-În loc să îți bați capul cu astfel de lucruri, mai bine te-ai concentra pe antrenament.

-Dar nici măcar nu am început!

-Ești sigură că ești pregătită?

-Ți-am spus deja, nu îmi pasă cât de dur e antrenamentul tău, nu mă voi da bătută!

-Atunci urmează-mă.

Mă conduce spre o cameră, iar când o deschide văd doar negru în fața ochilor. Draven intră, iar eu îl urmez. Ăsta e un deal? Cum am ajuns afară? Vântul adie ușor făcându-mi câteva fire de păr să se desprindă din coadă. 

-Unde suntem?

-E important să știi?

Mă uit în jur și în depărtare văd cerul acoperit de nori. Cum e posibil ca doar acolo să fie înnorat și întunecat?

-Ce se află acolo? întreb.

-Muntele Tunetului.

-Muntele Tunetului?

-Acolo vom merge și noi, spune și rostește niște cuvinte într-o limbă necunoscută.

Când deschid ochii văd doar pietre și pământ. În acest loc nu există iarbă sau animale...pur și simplu nu există viață...cu excepția noastă. Ce naiba căutăm aici?!