Renăscută din flăcările Iadului

~Libertate~

Merliah

Parcă a trecut o veșnicie de când nu am mai fost afară. Ce bine se simte să fi liber, dar nu am timp să mă bucur de asta acum. Mai întâi trebuie să pun capăt acestui război.

-C-Cum am ajuns aici? întreabă Mary.

-Magie, spun calmă.

-Tu puteai să ieși din acea temniță oricând, nu-i așa? întreabă Zuko.

-Recunosc, Corvina este puternică, dar eu am devenit mult, mult mai puternică.

-Atunci de ce ai așteptat atât de mult?

-Nu îți pot spune. Acum, o las pe Mary în grija ta. 

-Tu ce vei face?

-Nu e evident? întreb peste umăr și mă pun în mișcare.

-Merliah!

Mă opresc o clipă și privesc în urmă.

-Tu ești singura care m-a acceptat în preajmă, chiar dacă mă purtam rău cu tine la început. Înainte să-mi dau seama ce se petrecuse, ai reușit să-mi intri în suflet, și ai devenit atât de importantă încât ă nu te pot scoate de acolo. Rămâi în viață, Merliah! strigă Zuko.

-Așa voi face.

Alerg prin pădure cât de repede pot, îndreptându-mă spre un singur loc...Regatul lui Damian. Sper că sunt cu toții bine.

Se pare că ploaia  Corvinei a fost atât de otrăvitoare, încât plantele s-au întors înapoi în pământ și oamenii s-au revoltat între ei. Pământul...a murit și odată cu el...speranța. În tot acest timp, am fost ținută captivă în turnul din nord. 

Va regreta. Mă voi asigura că va regreta ziua în care s-a întors.