Renăscută din flăcările Iadului

~Planul de rezervă~

Amren

-Mișcă-ți curu încoace! strig după demonul care ar trebui să fie omul meu de încredere, dar care se pare că nu prea mai ține la viața lui și mă ia peste picior de câte ori are ocazia.

-M-ați chemat, Întunecimea Voastră?

-Cum decurge antrenamentul? 

-Cu toții evoluează destul de repede. Mai repede decât m-aș fi așteptat. De ce?

-Pentru că urmează ceva oribil...iar ei trebuie să fie pregătiți.

-La ce te referi?

-Corvina va călca strâmb cât de curând, iar asta va declanșa o luptă desprinsă din Iad.

-Crezi că oamenii pe care i-ai adunat sunt suficienți?

-Poate că da, poate că nu...Ne trebuie un plan B. Avem nevoie de cele Zece Porunci și cele Șapte Păcate Capitale.

Văd cum îl trec fiorii. Broboane de transpirație i se adună pe frunte și face un pas în spate.

-Ai înnebunit? Ăștia sunt în război de mii de ani! Păcătoșii vor să omoare toate Poruncile!

-Poruncile se află sub controlul Marelui Demon. Pot rezolva cumva cu ei.

-Și cum rămâne cu Păcătoșii?

-Sunt sigur că putem ajunge la un acord cu ei. Poate că urăsc Poruncile, dar mereu au ajutat oamenii. Vor uita de război pentru o clipă și ni se vor alătura. 

-Și dacă nu o fac?

-Dacă Merliah nu o învinge pe Corvina, atunci s-a zis cu noi. Ai văzut cât de puternică a devenit. Nu poate garanta nimeni că puterea ei a ajuns la limită. Dacă devine și mai puternică, nici măcar Păcătoșii sau Poruncile nu o mai pot opri.

-Crezi că va reuși?

-Sper. Merliah și Corvina sunt ca doi păianjeni într-un borcan. Nu pot conviețui, nu se pot lăsa reciproc să trăiască. Totuși, câteodată cineva trebuie să zgâlțâie bine borcanul.

-Ei bine, ăsta e unul din momentele alea în care nu înțeleg ce spui...

-Găsește Păcatele și Poruncile! Ei sunt planul nostru de rezervă.

-Dar unde ar trebui să îi caut?

Mă ridic de pe scaun și lovesc cu pumnul în masă. Asta îl face să tresară.

  -Dacă știam, nu te mai trimiteam! Acum du-te! strig arătând cu degetul spre ușă.

După ce pleacă mă trântesc pe scaun.

Problema noastră nu e găsirea celor două grupuri...Ahhh! Înnebunesc! Marele Lord Demon o să mă omoare când va afla că viața noastră depinde de o alianță între cele două grupuri care se urăsc de moarte.

Cineva își drege glasul în spatele meu.

-N-ai plecat încă?! întreb răsucindu-mă spre el, dar când văd cine se afla în spatele meu am înghețat. 

Arcuiește o sprânceană surprins, iar eu mă ridic ca ars de pe scaun.

-Iertare, Mare Lord Demon.

-Amren, nu trebuie să fii atât de formal de fiecare dată când ne întâlnim. 

-Iertare, domnule.

-Ce mă fac eu cu copilul ăsta? Acum, spune-mi. De ce încerci să găsești Poruncile și Păcatele?

Ah, la naiba! A auzit tot ce am discutat?

-Cu tine vorbesc, Amren.

-Ne aflăm într-o situație complicată...

-Fiul meu a decăzut atât de mult încât trebuie să depindă de alții?

Auch...

-Tată...

-Care e mai exact situația în Lumea Oamenilor?

-Știai?! întreb mirat.

-Știu tot ce mișcă în Iad, băiete. Chiar credeai că nu voi auzi? Întregul Iad s-a cutremurat în fața puterii acelei vrăjitoare. Nimeni și nimic nu mișcă în Infern fără ca eu să știu! Nu poți ascunde nimic de mine, copile. O să am grijă de tine mai târziu. 

Nu-mi place cum sună...

-De ce ai venit, tată? 

-Ai nevoie de Porunci, nu? Dacă vrei să le găsești, ai nevoie de mine. Nu uita că eu le-am creat. Răspund doar la chemarea mea.

-Deci, tot ce trebuie să faci e să le chemi?

-Nu e atât de ușor. 

-De ce îmi tai creanga de sub picioare?!

-Ți-ai tăiat-o singur acum mult timp. Poruncile și Păcătoșii au fost sigilați în interiorul unei peșteri de către Clanul Zeițelor acum mulți ani. Dacă vrei să îi găsești, trebuie să cauți peștera.

-Și unde e?

-Nu știu. 

-Din nou! Îmi tai creanga de sub picioare, tată!

-Uneori chiar mă întreb dacă ești fiul meu. Amren, ai multe conexiuni în cele două lumi, chiar mai multe decât mine. Oamenii tăi sunt împrăștiați peste tot. Doar spunele de peșteră, iar restul rămâne în seama lor. 

-Ai dreptate.

-Până se va termina toată chestia asta, mă voi gândi la o pedeapsă pentru tine. Una pe măsură.

Mi-a picat fața. Oh...Știam eu că nu voi scăpa basma curată.

-Nu mă vei ierta nici dacă totul iasă bine?

-Nu. Dacă ai fi fost precaut de la început și te-ai fi ocupat de problemă mai devreme, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Deci nu, nu vei scăpa, spune și dispare.

-Drace! M-am ars...Sunt terminat. S-a zis cu mine! 

-A aflat de planul tău?

-Tu! De ce te-ai întors? Parcă te-am trimis undeva.

-Păi nu m-am utut abține, așa că am mai rămas puțin când a venit Marele Lord Demon.

-Ai tras cu urechea în tot acest timp?

-Poate...spune privind absent într-un colț îndepărtat.

-O să te omor mai târziu.

-Asta dacă vei mai fi viu. Ce pot să zic? Amin, o să îți pregătesc eu o colivă. Nu fac semnu crucii, să știi!

-Eu zic să te pregătești și să începi să îți faci semnul crucii cu limba până nu te omor.