Dă-mi înapoi emoția!
Unde știam că se ascunde siguranța,
Căci fără ea sunt un monstru, ce îndrăznește
Cu furie să mă înece, și mă copleșește!
Îngrozește-mă din nou din a lua priviri cu mine!
Și mai stai puțin să-mi spulberi mânia
Îmi joacă din nou sufletul în foc de mulțumire
Iar bunătatea mea, ohh bunătatea... a mea mândrie
De aș fi eu un ideal, dar ...
Idealul meu e imperfectul tuturor trăirilor
Mie îmi place, dar ție ?! Hm..
Poate mi-ai fi spus nu, dar în schimb primesc tăcere
De ce ?!
Mă gândesc că trebuie să mă schimb
Dar dreptatea mea... al naibii de dreptate !
Mă confuză, azi...mâine... întotdeauna...
Bunătatea echivalent la rea voință
Puterea-mi aparține, și slăbiciunea mă doboară,
Mă frige, că de-atâta vânt și focul e mai aspru,
Și în urmă e doar umbră, și-n umbră e doar amarul!
