Mă vei citi stând în dreapta mea
Rezemați de-o salcie plângătoare
Îmi vei zice ce nu spune nimenea
Admirând liniștea cea tot crescătoare
Și tot aud pământul de sub picioare
Îmi frământă gândul repezit în amintiri
Tu, suflete să nu uiți să-mi lași o floare
Zidit între mii de trandafiri
Plăcut să simt parfumul tău
La a cărui aidomă zâmbesc mereu
Mă urmărește dând paltonul său
Iar răcoarea ne străpunge să fim un singur Dumnezeu
Și noi ne îmbratișăm, ne încălzim sfios
Între noi un singur gând, răspuns, sărut,
Suntem ce n-am fost, dar vom fi viitorul grațios
Plin de glorie luminând paradisul dintre noi.
