Te întâlnesc în culori închise,
Oare să fie dezastru? Tată...
Mă îndemn să te accept mereu și-n vise,
Dar mă tem că mă vei distruge și de această dată.
Te-am așteptat și speram că vei fi mereu diferit...
Mă gândeam că poate te vei schimba acum,
Îmi imaginam cum mă îmbrățișai cumplit,
Și că cereai iertare pentru tot ce-ai făcut.
Și mă grăbeai mereu fără să te uiți ce cresc,
Mergeai înainte dar nu te-ai oprit să-mi spui că mă iubești!
Și-am tot așteptat că te vei îndrepta ceresc,
Dar păcat că ce-am vrut eu, tu n-ai putut să citești...
Să mă ierți că relația de tată-fiică,
N-a mers așa cum ai fi tu vrut,
Și poate că-n altă viață, și nu de frică,
Ambii v-om găsi ce ne-am fi dorit demult.
Eu îți declar iubirea mea încă vie,
Că ai meritat tot din a mea mândrie,
Ce trist că percem această dragoste diferit,
Căci ai fi putut să-mi fii al meu tată fericit!
