Îmi lipsește o aromă a dimineții
Și în gând am o notă liniștită
Deși trebuia să fie nota judecății
Uite c-am ales eu, cafeaua potrivită
Mi-am ales și gustul, și tiparul
Și-am refuzat să mai am în mine...umbra ta
Mi-am zâmbit des, larg deschis, exact cum era și zarul
Toate părțile diferite și niciuna nu-mi mai semăna a "eu"
Am trecut prin urlet de tristețe
Am fost amarul zbuciumat de vânt
Mi-am petrecut plângând vama tinereții
Complicându-mi al meu discernământ
Și acum îmi fac un nou tipar al vieții
Să nu mă întrebați de al meu "eu"
Fragment sunt și voi fi în vocea lumii
Ce l-am lăsat într-un muzeu!
