Un sărut păcătos | FINALIZATĂ |

Capitolul 15.

Cristian
 

Am făcut o mulțime de alegeri de-a lungul întregii mele vieți și fiecare dintre ele a fost, în parte, bună sau rea, dar cert e că nu mi-a păsat niciodată că pot să apară și consecințe. Pur și simplu am acționat din impuls și m-am lăsat pradă dorinței de a face o serie de lucruri.

Tot timpul mi-a făcut plăcere să fac tot ce îmi trecea prin cap și niciodată nu mi-a plăcut să trăiesc cu gândul la cum ar fi fost dacă, ci să mă bucur de rezultatul acțiunilor mele.

Și așa am acționat și acum. Pur și simplu mi-am dorit să o ajut pe Flavia din clipa în care am cunoscut-o. Știți de ce? Pentru că, văzând-o acolo, singură
– deși era în preajma familiei sale – mi-am dorit să fac cumva să o ajut. Se vedea clar că nu e fericită și nici apreciată, așa că instinctul meu mi-a spus să acționez. M-am lăsat pradă impulsului și m-am implicat în viața ei, chiar dacă poate nu este drept. Poate că nu era cazul să intru în viața surorii iubitei mele și să încerc să schimb ceva în ea, dar nici să o las așa nu am putut.

Pur și simplu m-a măcinat o curiozitate ciudată să aflu mai multe despre ea și să o ajut, chiar dacă poate nu e bine.

Flavia mi-a cam intrat în suflet din prima clipă și gândurile mele nu au fost niciodată îndreptate mereu asupra unei femei, nici măcar cu fostele mele iubite, dar asta numai înainte să apară ea. Din seara în care am cunoscut-o, Flavia nu contenește să nu apară în mintea mea și să mă bulverseze complet.

E frumoasă și nu pot să neg asta. Mă cucerește cu părul ei roșcat și cu pistruii ei. Mă cucerește cu zâmbetul ei și cu tot ce ține de ea, iar eu nu mai sunt un puștan să nu înțeleg ce se întâmplă cu mine.

O cunosc de foarte puțin timp, dar totuși am început să o doresc și să mi-o imaginez tot mai des în brațele mele, în patul meu, pe biroul meu, fiind a mea, dar să acționez ar fi o idee complet greșită. Flavia e sora fostei mele iubite și cred că nu mi-ar accepta... Gândurile prostești.

Cum spuneam, nu mai sunt un puștan și știu ce naiba îmi doresc de la ea, iar asta mă tot obsedează în ultimul timp. Pur și simplu am început să o doresc cu toată forța mea și să vreau să-i demonstrez cumva ce vreau, dar Flavia e mult prea inocentă, iar eu nu pot să risc să-mi pierd prietenia cu ea. În fond, poate e mult prea devreme să fiu atras de ea.

Când Vlad mă anunță că au ajuns în fața complexului unde i-am închiriat Flaviei un apartament, las toate gândurile de o parte și cobor pentru a-i ajuta cu bagajele. Mă bucur că am putut să o ajut pe Flavia și îmi doresc la nebunie să îi placă acest apartament și să fie fericită. Are nevoie de asta, având în vedere ce viață pare să fi avut înainte de apariția mea. Ce i se întâmpla dacă eu nu ajungeam să fiu împreună cu sora ei? Fata asta pare să fi avut parte de foarte multe probleme în viața ei și eu sunt dornic să o ajut să le rezolve.

— Bine ai venit în noua ta casă, îi spun Flaviei atunci când coboară din mașină și fac semn spre blocul din spatele meu. Bineînțeles, nu e la fel de frumos cum era curtea ta de acasă, dar ai parcul lângă și o să poți ieși de câte ori vrei!

Ochii ei privesc de jur împrejur și o văd cum zâmbește. Dacă e să fie fericită în locul acesta, nu îmi doresc nimic mai mult. Cred că femeia asta merită toată fericirea din lume. Și cred că mă cam îndrăgostesc de ea.

— E minunat, mă asigură ea și o văd oscilând cu privire la ce să facă.

— Vino aici, roșcato! îmi întind eu brațele și o trag într-o îmbrățișare, iar ea râde și se cuibărește la pieptul meu.