Un sărut păcătos | FINALIZATĂ |

Capitolul 34.

Cristian

Mă trezesc înaintea Flaviei și o privesc cum goală și cu părul răsfirat, doarme la pieptul meu.

E răcoare în cameră și focul în șemineu nu mai arde de câteva ore, iar noi suntem dezbrăcați, exact cum am rămas aseară, pe covorul pe care ea a devenit femeia mea.

Eu și Flavia am făcut dragoste și numai eu știu cât de bine a fost să fiu cu ea... În ea.

Dacă ar fi să recunosc, nu m-am culcat niciodată cu o virgină și am avut emoții ca dracu atunci când a trebuit să trec în acest punct cu ea. Mă temeam că o să mă pierd cu firea și că o să o rănesc, dar noi doi... Noi am reușit și, la naiba, o doresc iar atât de tare.

Nu am avut multe femei la viața mea și nici una dintre experiențele mele sexuale nu s-a comparat cu cea de aseară. Eu și Flavia ne-am potrivit de parcă am fost sortiți să ne aparținem.

Mi-aș fi dorit să rămân pentru totdeauna în ea, căci senzația aia mă înnebunea și trupurile noastre contopite păreau desprinse din altă lume.

Femeia asta e a mea, trup și suflet, iar eu sunt al ei și nimic nu poate schimba asta.

Mă ridic ușor și o las pe covor, iar ea nu schițează nici un gest că s-ar trezi, apoi iau o pătură de pe canapea și o învelesc, dornic să ies să aduc lemne pentru foc din magazie.

O să răcească, la cât de rece s-a făcut în cameră.

Tresare ușor atunci când pun pătura pe ea, dar imediat se ghemuiește, asemenea unui copil și zâmbește în somn, în timp ce materialul pufos al păturii îi gâdilă trupul gol.

Trup pe care vreau să îl am iar.

Trup pe care îl divinizez.

Flavia are imperfecțiuni și se simte complexată datorită lor și nu de multe ori s-a rușinat cu butica ei și cu cele câteva kilograme în plus, dar, dacă ar fi să recunosc, pentru mine e cea mai sexy femeie și mă excită al naibii de tare exact așa cum e. Mă face să o doresc și să nu îmi pese căci ea se simte complexată.

Aș vrea ca măcar odată să se vadă prin ochii mei și să înțeleagă cum o percep eu.

Mă îndrept spre bagajele noastre și îmi scot o pereche de blugi și un tricou, le trag pe mine și apoi îmi iau geaca din cuier și bocancii.

Afară a nins și e foarte frig, iar zăpada trosnește sub pașii mei grei.

Cândva, Flavia mi-a spus că niciodată nu s-a bucurat de sărbători și de zăpadă, că niciodată nu a făcut un om de zăpadă său îngeri, așa că abia aștept ca mai târziu să facem toate astea împreună.

Poate că nu par un bărbat romantic și bun după aspectul meu și poate că am un trecut de care nu sunt deloc mândru, dar Flavia merită toată fericirea din lume și vreau să fac tot posibilul ca ea să o aibă, deși sunt conștient că îi ascund ceva ce o să ne despartă, într-o zi. E un om prea bun să accepte să rămână cu mine, știind un aspect poate neplăcut al vieții mele.

Și totuși, noi aseară am făcut dragoste și o simt pe tot trupul meu de parcă, vrăjitoarea, a făcut cumva să se ascundă acolo și să își lase amprenta în și pe pielea mea.