În mintea unui psihopat

Ascensiune

        Am tresărit speriată, deschizând ochii larg și privind un punct fix din fața mea, încercând să îmi dau seama ce naiba a fost sunetul acela care m-a trezit din somn. Mi-am șters cu dosul palmei firicelul de salivă din colțul gurii și mi-am blestemat incoerent durerea de cap. Soneria se auzi din nou și am știut că acela este momentul în care toată dispoziția mea din acea zi fusese bătută în cuie.

        Amețind puțin, m-am îndreptat spre ușă și am verificat prin vizor. Nimic interesant. Cu pași mari și încercând să calc cât mai ușor, ca nu cumva să se audă, m-am îndreptat înapoi spre pat. Sau, am vrut să fac asta.

       — Nu încerca să te fofilezi, te-am văzut pe vizor!

       — La dracu'! Am șoptit apăsat, apoi cu un oftat, m-am întors și am deschis ușa.

       — Dormeai? Tonul lui superior mă făcu să închid ochii lent, deja ușor enervată. Își verifică ceasul din aur și ridică o sprânceană. La ora asta?

       — Nu, plantam copaci. Bine ai venit în jungla mea! Mulțumesc pentru vizită! am spus și am vrut să îi închid ușa în nas, dar Toni își lipi palma de ea, rânjind.

       — Nu atât de repede! Am câteva întrebări și poate vreo două vești. Sunt legate de nebunul ăla pentru care ți-ai dat tu demisia, deci probabil vrei să auzi asta.

        Am cedat, făcându-i loc să intre. Era îmbrăcat la patru ace, ca de obicei, și dacă am învățat ceva despre Toni de când am început să avem escapadele sexuale este faptul că pentru el, cel mai important lucru era imaginea personală, abia apoi cariera.

       — Este weekend și chiar am nevoie de timpul meu, cu mine. Deci, sper să merite!

        Privirea lui căzu pe dosarele de pe măsuța de cafea și de pe jos. Poze cu fete moarte erau încă întinse pe canapea.

       — Bine că știi să te detașezi, mi-o aruncă și m-am strâmbat. Cum poți să dormi cu toate astea prin casă?

       — Cu ochii închiși. Acum ciripește, sau îți iei zborul.

        Toni își puse servieta pe unul dintre fotolii și merse în bucătărie, și m-am văzut nevoită să îl urmez. Luă telecomanda de pe blat și aprinse micul TV de pe frigider. Mi-am căscat gura, stupefiată de faptul că o poză cu mine făcută undeva pe stradă era în stânga ecranului, în timp ce prezentatorul știrilor povestea sobru despre cazul criminalului în serie.

       — Ești la televizor! Rânji Toni, arătând spre ecran.

       — De ce? L-am întrebat, luându-i telecomanda din mână și apăsând de câteva ori nerăbdătoare pe butonul pentru volum.

"...se pare că Adam Bran și-a pus la punct deja apărarea și a găsit un psihiatru care este decis să îl ajute în această privință. Jessica Irimia, fostă membră a comisiei oficiale, a fost văzută făcându-i o vizită celui mai faimos criminal la ora actuală..."

       — Incredibil! Am pufnit nervoasă. Am avut o singură vizită pe cont propriu!

       — Media nu pierde timpul, Jess, ridică bărbatul din sprâncene. Ce credeai, că vei scăpa neobservată? Te-a avertizat și Carol în privința asta.

       — Știu. Dar nu mă așteptam să ia amploare totul atât de repede.

       — Și ăsta e doar începutul. Ai grijă doar în cine alegi să ai încredere. Toți vor vrea să profite de pe un asemenea caz.

       — În nimeni, ca de obicei, am spus scurt. Și tu?

       — Eu? Râse ușor, cu superioritate.

       — Ai făcut-o deja, mi-am dat ochii peste cap.

       — Procurorul îmi e prieten bun. Voi fi acolo când se va  clasa cel mai cunoscut caz din ultimii ani.

       — Ei bine, mult succes atunci. Și ne vedem la proces, i-am zâmbit scurt,  întorcându-mă în sufragerie și luând servieta de pe fotoliu. I-am pus-o în brațe aproape lovindu-l și l-am împins spre ieșire.

       — Stai așa! Mă gândeam că dacă tot sunt aici...

       — Nu. O zi bună!

       — Dar... Nu am mai făcut-o de mult timp!

       — Asta e și ideea.

        Am ajuns la ușă și am deschis-o larg, zâmbind tâmp.

       — Deci, tot ce a fost între noi..., mă privi confuz și era cazul să îi spun totul pe față, pentru că altfel nu intercepta informația.

       — Doar sex. Da, te-am folosit de câteva ori, am perioade când hormonii mei o iau razna, mi-am dat ochii peste cap, dar ar fi neprofesionist din partea noastră să mai continuăm, nu crezi? Am fluturat și o mână, pentru efect.

       — OK atunci, își mișcă umerii de parcă ar vrea să își așeze sacoul mai bine, apoi își ridică demn bărbia. Oricum nu era vorba de o relație aici, ci doar de a trăi clipa.

       — Eh, clipele se adună și timpul costă. Iar eu nu aș vrea să îl irosesc pe al tău. Pa, pa!

        Am închis în sfârșit, simțindu-mă ușurată, apoi m-am întors la TV-ul din bucătărie, unde acum erau prezentate alte știri. Mi-am ros buza de jos, gândindu-mă că probabil nu am calculat corect amploarea acestui caz. Dar nu mă speria gândul că noi, întreaga apărare, vom intra în gura lupilor, cât mă speria faptul că presa începuse să îmi calce intimitatea. Nu eram o persoană deschisă și îmi plăcea confortul propriei detașări.

        Mi-am făcut o cafea și un sandwich și m-am așezat pe canapea, în pijamale, reluând toate datele pe care am început să mi le notez încă de aseară. Cazuri asemănătoare și tehnica de abordare, dovezile psihologice, modul de operare care, din toate punctele de vedere, duceau spre un criminal în serie. Era evident că toate acele crime fuseseră comise de o singură persoană, pentru că urmase în linii mari același tipar cu fiecare femeie în parte. Dar rămânea la latitudinea mea să aflu de către cine, pentru că conform spuselor lui Adam, și el era doar un pion. Iar pentru asta, urma să încerc să pătrund în mintea unui psihopat, cel mai probabil, și să văd ce găsesc acolo.