Damaged » h. styles au » Română

Capitolul 2 - Kirsten

Atenție: Scarlett şi Kirsten sunt una şi aceeaşi persoană.

Kirsten P.O.V.

Tyler a fost mereu un tip gelos. Nu suporta ca alt băiat (prietenii lui fiind o exepție) să râdă cu mine, să vorbeasca cu mine sau chiar să se uite la mine. Până când a ajuns la pubertate, nu a fost o problemă, hormonii nu-şi făceau de cap cu corpul lui şi nu-l ajutau să se enerveze din orice. Pe lânga asta, nu pot spune că am fost una din cele mai atractive fete la acea vârstă (încă nu eram), dar lucrurile s-au schimbat în ultimii ani. Comportamentul lui mă refer.

Ultimele luni au fost cele mai îngrozitoare. Lucrurile începeau să iasă se sub control şi începeam să ma îngrijorez.

De aceea evitam privirile grupurilor de băieți de la coada de bilete. La dracu', nu puteau toate aceste persoane să comande ceva mai repede? Cât de greu poate fii să alegi ce mărime vrei să aibă punga de popcorn? Sunt doar trei opțiuni tâmpite. Un copil de cinci ani ar face-o mai rapid.

Tyler, exact cum mă temeam, a observat şi el acele priviri, în special ale unui băiat (brunet, cu o mulțime de gel în cap care să-l tină într-o creastă, ochi verzi, față palidă, buze imense roz.). Se holba la mine ca şi cum eram ultimul pahar de apă rece, într-o zi călduroasă, când transpiri ca un porc şi te chinui să respiri corect. Sper că îți dai seama ce vreau să spun, ceea ce nu mă îndoiesc.

Privirea lui era atât de intensă încat devenea inconfortabilă; nu doar pentru că Tyler era cu ochii pe el (ceea ce trebuie să admit, era un lucru important, pentu că devenea din ce in ce mai nervos.), dar şi pentru că îi intram în cap. Nu eram o psihopată, medium sau oricum ai numi acei oameni care citesc gândurile, dar nu era greu de ghicit gândurile perverse ce-i treceau prin cap, cănd pe buze i se putea vedea acel rânjet tâmpit şi privirea din ochii săi era atât de intensă încât, chiar şi eu, mă enervam.

Cine dracu' se crede ca să mă privească precum jucăria lui pentru sex, personificarea tuturor fanteziilor lui? De ce toți bărbații se uită aşa la mine? Să aibă aceleaşi gânduri imature şi să se gândească cum ar fi să mă ducă acasă? Să nu menționez încercările jalnice de a se da la mine, mai mult de o dată, uneori. Nu l-au observat pe bărbatul enervat şi schimbator care stătea în stânga mea? (Da, Tayler avea şi acest lucru ciudat în care îşi dorea să stea în stânga mea. Nu eram sigură de ce, probabil credea că stă mai aproape de inima mea în acest fel sau vreun alt motiv necunoscut.)

Chiar şi aşa, acei băieți obraznici, înzestrați cu puțină inteligență, sfârşeau cu nasurile însângerate, pentru că nu erau îndeajuns de deştepți să tacă din gură şi să fugă atunci când ochii lui Tyler se înroşeau şi pumnii i se încleştau, degetele i se strângeau şi îi lăsau urme în propriile palme.

Se pare că le plăceau pericolul şi, clar, nu se temeau pentru viețile lor, pentru că sunt mai mult decât sigură ca Tyler ar omorî pentru mine. Vreau să spun, din cauza mea.

Din nou acei ochi verzi erau pe mine şi măna lui Tyler îmi strângea mai puternic antebrațul. Lucrurile erau pe punctul de a deveni serioase.

Chiar dacă s-a încordat lângă mine, anunțându-i clar pe băieți ca fata la care se uitau avea un proprietar, dar lor nu părea să le pese. Cel cu părul negru a şoptit ceva în urechea prietenului său şi apoi a făcut ceva ce nu trebuia să facă: s-a îndreptat spre noi.

Oh rahat. M-am întors şi am încercat să nu-mi concentez atenția pe băiatul ce venea spre noi, ci încercam să-i mut atenția lui Tyler de pe el. Pumnii lui erau încă încleştați şi pot să jur că îi vedeam venele pulsăndu-i pe sub piele; erau pe punctul de a exploda. Aproape puteam simți sângele scurgându-i-se prin corp şi stiam că era pe punctul de a se petrece. Încet i-am luat mâna lui Tyler care o strangea atât de puternic pe a mea, încât mă durea, forțându-l să-şi împletească degetel le cu ale mele. Mâna mea liberă mi-am pus-o în jurul taliei lui şi m-am ridicat pe vârfuri ca să-i pot săruta obrazul. Deja ardea.