Damaged » h. styles au » Română

Capitolul 5 - Harry

Harry's P.O.V.

Cea mai rea parte în a avea prieteni tâmpiți, este ca ei nu încetează niciodată din a fii tâmpiți. Chiar și când devine al dracu' de enervant. Eram obosit și adormit și ei nu făceau acel radio mai încet, în plus cântau peste el un cântec creat parca special cu scopul de a te enerva și apoi să-ți în cap.

Vezi? Asta este problema în a studia muzica; brusc începi sa urăști cântecele care nu au nicio semnificație și prietenii tăi iți spun că ai gusturile muzicale ale unui bătrân de optzeci de ani.

Nu ca-mi pasa de asta, pentru ca nu o făceam, dar ei puneau acele cântece numai ca sa ma scoată pe mine din sărite. De obicei nu-mi păsa de comportamentul lor, dar era târziu în noapte, străzile erau pustii și tot ce se auzea în toate cotloanele era acel cântec și, da, era rușinat de asta, luând în considerare ca aproape toți din oraș ma cunosc.

Când am parcat într-un final în fata casei lui Mark, simțeam ca o mare greutate mi s-a luat de pe umeri. Davie era un copil, da, dar Mark era chiar mai rău de atât; din cauza lui intram de cele mai multe ori în probleme. Și chiar și asa, părea la fel de speriat ca un copil de zece ani și nu m-am putut abține din a rade de întrebarea care mi-a pus-o atunci când a ieșit din mașina.

-Hei, Haz, poți veni cu mine pana la ușă. Pun pariu ca mama e treaza și vrea sa afle de ce a durat atât de mult, cum am zis mai înainte, am izbucnit în ras. Vorbea serios?

-Ce sunt eu? Unchiul cel bun, care pune o vorba buna pentru tine, ca sa nu fi pedepsit. Frate, ai douăzeci de ani.

-Oh, haide, tu ești cel mai bun prieten pe care fiecare părinte și-l dorește pentru fiul lor. Am nevoie de o scuză pentru că am ajuns atât de târziu acasă și nu cred ca sa le spun ca am fost la poliție e un lucru bun, a ras el, dar am văzut îngrijorarea din ochii lui, ceea ce m-a făcut sa rad, chiar mai mult.

-Dacă ai fi la facultate, sau măcar ai avea apartamentul tău, nu ai avea o astfel de problema, știi? Și în plus, nu ar trebui sa-l folosești pe al meu pentru petrecerile tale tâmpite.

-Vezi? Despre asta iți spuneam. Ești prietenul care face toate aceste lucruri. De aceea parinții mei te iubesc. De aceea eu te iubesc.

-Oh, foarte bine, dar după cum știi, nu sunt liber pentru o relație în acest moment, i-am făcut cu ochiul și Mark a izbucnit în ras.

-Da, da, știu. Este deja promis lui Charlie. Am înțeles. Nu trebuie să-mi frângi inima, gluma lui nu era chiar atât de amuzantă și el știa asta. Degetele mele s-au strâns în jurul volanului și am devenit serios, ceea ce l-a făcut pe Mark sa înghită în sec și a schimbat brusc subiectul. A înțeles că a întrecut măsura. Chiar și Dave, de pe locul din spate s-a tensionat și uneori mă speriam cât de rapid îi puteam face sa tacă din gura.

-Deci, umm... Vii cu mine?

-Sigur, am spus înainte să deschid ușa și sa ocolesc mașina, urmându-l pe Mark, până în fata ușii.

Am așteptat să învârtă cheia în ușă și apoi a deschis-o. Am auzit-o pe mama lui Mark venind din bucătărie. în curând a ajuns în fata noastră, zâmbindu-mi cald și m-a luat într-o îmbrățișare. Primele ei cuvinte au fost unele tipice unei mame.

-Este frig afară, nu ar trebui să purtați ceva mai călduros?

I-am zâmbit călduros și am aprobat din cap.

-Am încercat să-l conving pe Mark să poarte ceva decent, dar este prea încăpățânat, doar știi.

El m-a privit de parcă ar fi zis cel mai rușinos lucru, dar zâmbetul meu a crescut; asa s-a întâmplat și cu cel al doamnei Nichols.