Damaged » h. styles au » Română

Capitolul 8- Kirsten

Kirsten P.O.V. 

Nu voiam să-l implor pe Tyler să meargă la una din acele petreceri plictisitoare, unde toți te privesc și ești judecat după aspect, companie sau orice altceva. Era petrecerea unui copil, pentru numele lui Dumnezeu! Pe lângă asta nu aveam de gând să stau mult timp; trebuia doar să-i dau cadoul pe care i l-am cumpărat și să-i cânt la mulți ani și totul va fii gata. Nu poate face asta pentru mine? Lui oricum îi plac copiii. 

Ultima săptămâna a fost una din cele mai rele; Leo mă suna de zeci de ori pe zi ca să se asigure că sunt în regulă și de mai multe ori a trebuit să-i calmez dracii lui Tyler pentru a nu ajunge din nou la închisoare, de tot de această dată. Trebuia să ia o pauză dacă voia ca fratele meu să uite despre comportamentul lui agresiv. 

De aceea în timpul zilei nu prea aveam probleme, totuși iadul începea noaptea; Tyler își petrecea întreaga zi afară, în cluburi sau baruri cu prietenii lui și când, într-un final, ajungea acasă era complet beat și de nesuportat. Continua să țipe la mine și să se încuie în camera noastră și chiar dacă înțelegeam ce se petrece cu el, nu mă puteam abține din a fi enervată. 

Eram în aceea lună din an când eram toți depresivi și enervați, pentru că el pur și simplu nu putea uita ce se întâmplase în trecut; nu putea sta în casă pentru că, probabil, ar fi început să spargă diferite lucruri sau să mă bată, de aceea pleacă mereu. După toate discuțiile și efectul alcoolului, când revenea la normal, el doar își cerea scuze, mâncam cina și ne uitam la niște filme, înainte să ne ducem în pat, pentru a o lua din nou de la început ziua următoare. 

Dar nu-l va omorî să-și iasă din rutină pentru o zi, ca să meargă cu mine la ziua lui Angel. O iubea pe acea fetiță și era una din puținele persoane (singura în afară de mine, de fapt) care se comporta normal cu el, fără să fie speriată sau dezgustată de prezența lui. Nu-l omoară ca cineva să se comporte drăguț cu el uneori. 

Și totuși, uite-ne aici, în sufragerie, cu Tyler întins pe canapea, iar eu încercam să-l conving să iasă din singurătatea lui și să iasă cu mine, pentru o seară. El continua să-și dea ochii peste cap la vorbele mele și se concentra la meciul de fotbal de la televizor, fără să mă bage în seamă. 

-Tyler, vorbesc cu tine! am strigat într-un final, mergând în dreptul ecranului și întorcându-mă cu fața spre Ty din nou. 

-La dracu', nu merg, Kirsten! Ți-am mai zis asta și înainte, iar răspunsul rămâne același. Nu sunt în dispoziția unei petreceri de fetițe, și-a îndreptat telecomanda spre televizor și făcând sonorul mai tare și cu cealaltă mână îmi făcea semn să mă dau la o parte. 

-Dar este petrecea lui Angel. Haide, acea fetiță te iubește, m-am pus în genunchi în fața lui, punându-mi bărbia pe mâna lui și zâmbindu-i. 

-Familia ei nu o face. Și nu merg. Pe lângă asta, deja ies cu băieții. Transmite-i că i-am zis la mulți ani, totuși, a căscat el și și-a îndreptat din nou atenția spre televizor. A început să strige pentru că echipa cu care nu ținea el a dat un gol. Sau orice altceva, nu-mi place fotbalul; baseball-ul este mai mișto, chiar dacă nu țineam cu o echipă. 

-Bine, mă duc să mă îmbrac, dar vreau ca măcar să mă duci până acolo. Poți face asta? încă în genunchi în fața lui, îmi plimbam degetele în sus și în jos pe brațele lui, jucându-mă cu părul care-l avea pe piele. 

-Poți aștepta până se termină meciul? Ty își ținea ochii ațintiți pe televizor, dând pumni ocazionali canapelei, de fiecare dată când cineva făcea ceva greșit din perspectiva lui. 

-Sigur, nu contează. Doar nu pot ajunge mai târziu de ora 8 P.M. Nu ar fii foarte frumos din partea mea, el a aprobat din cap și eu m-am ridicat, mergând spre baie. Mi-am întors din nou capul pentru un scurt moment spre el, înainte să încui ușa în urma mea. Este timpul să mă pregătesc.