Dark And Dangerous Love (+18)

Capitolul 25

By MollyNight

"Ajutor," incerca Evelyn sa spuna, dar gatul ei era uscat si o zgaria, nici un sunet nu a iesit.

De ce incerci sa strigi dupa ajutor? O voce din subconstientul lui VEelyn o intreba. Lupul o sa te omaore, nu moartea era ceea ce-ti doreai?

Lupui marai dinnou si ii lua lui Evelyn tot ce avea ca sa-si tina lacrimile in loc.

Desigur, se gandi sa renunte la viata si se gandii sa moara de cateva ori inainte, ca si cum ar fi fost un mod usor prin care putea scapa de probleme, de Zayn, dar in acel moment; fata-n fata cu moartea.

A realizat ceva.

Nu vroia sa moara, vroia sa traiasca.

Pentru ca daca nu traiesti nu aimomente bune pentru care sa lupti si niciodata nu o sa aflii daca lucrurile s-ar fi inbunatatit...

Evelyn se uita in sus la lumina stelelor care scanteia prin bola subtire.

'Ajutor!' Se ruga mental. "Va rog ajutati-ma; nu vreau sa mor, nu inca...'

"Evelyn!" o voce familiara striga.

Atunci, precum hotul care era prins cu mainile patate, lupul o lua la goana, in directia opusa fata din care se auzi vocea.

"Harry?"

~

"Evelyn, chiar nu ar trebui sa fi aici afara," a sfatuit Bree agitata in timp ce se uita imprejur, in gradina goala.

Chiar daca nu era niciun paznic in raza vizuala, Bree fiind Bree, inca era paranoica legata de faptul ca cineva le-ar putea vedea afara in gradina. Erau ordinele clare ale Regelui ca sa o tina pe Evelyn sub arest in castel, pentru cel putin o saptamana, astfel ca ea s-ar putea recupera cum trebuie dupa cazul grav de hipotermie pe care l-a dobandit in urma cu o saptamana.

"Nu te ingrijora, daca ne vede cineva doar spunele ca te-am facut sa ma aduci aici afara, o sa-mi asum complet responsabilitatea pentru ca nu am respectat ordinul, iti promit." Evelyn i-a zambit bland lui Bree in timp ce a asezat patura pe iarba verde si lucioasa, cu cateva sute de metrii de padurea intunecata.

Aceasi gramada de copaci in care Evelyn s-a pierdut in urma cu cinci zile.

Evelyn a dat drumul unui oftat in timp ce amintirile cu lupul i se repetau in minte, acei ochi albastri, patrunzatori care ii bantuiau visele.

"Nu sunt lupi in teritoriul Palatului," isi amintii Evelyn cuvintele lui Bree de atunci de cand a adunat detula confidenta incat sa-i spuna despre intalnirea terifianta, asta dupa trei zile dupa ce a avut loc accidentul. "Dar exista caini, poate ai vazut unul..."

'Nu, cu siguranta nu a fost un caine, a fost un lup.' Evelyn isi reaminti. 'Dintii de caine nu sunt atat de ascutiti si ochii lor nu sint atat de luminosi... Cu siguranta a fost un lup.'

"Inca te mai gandesti la lupul ala?" a intrebat Bree si stapana ei a aprobat printr-o miscare a capului, dar si-a asezat un deget pe buzele fetei.

"Nu o spune prea tare, esti singura persoana caruia i-am spus despre lup... nimeni altcineva nu stoe de el, nimeni inafara de tine si ma astept sa pastrezi acest secret intre noi." Evelyn vorbi clar, ochii ei erau atintiti adanc in ochii lui Bree, plini de frica.

"Dar chiar ar fi trebuit sa-i spui lui Jonah sau Lordului Harry, daca chiar este un lup in jurul palatului, atunci orice om din palat ar putea fi in pericol."