19

400 55 4
                                    

- Vă mulțumesc că ne-ați ales, Karen spuse fericită bărbatului din fața sa.

- Eu trebuie să vă mulțumesc că ați acceptat să colaborați cu restaurantul nostru. 

Karen mai citi odată contractul din fața sa și semnă fericită. Avea să livreze diferite tipuri de deserturi unui restaurant foarte renumit din oraș, iar acea colaborare îi făcea inima să salte de fericire. 

Întinse pixul bărbatului pentru a semna și el, apoi auzi un ciocănit la ușă. 

- Poți intra.

Imediat în cabinet intră Grace, care fu angajată de curând pentru a-l ajuta pe David care nu se mai descurca cu numărul de clienți care crescu considerabil în ultimul timp. Fata avea în mână două căni cu cafea așa că se apropie de masă pentru a le pune. Se apropie încet pentru a nu scăpa cele două cești. Însă din nefericire reuși să o pună pe masă doar pe lui Karen. Un glas destul de gros apărut parcă de nicăieri o făcu să tresară, iar tot conținutul cănii ajunse pe cămașa bărbatului de lângă ea.

- Merda! se auzi imediat glasul bărbatului, atunci când conținutul aproape fierbinte făcu contact cu pielea sa.

Karen se ridică rapid la fel făcu și Antonio. Grace îi privi speriată pe cei doi, apoi își întoarse privirea spre bărbatul al carui glas se auzi. 

- Cine dintre domnișoare e Karen...

Nu reuși să termine căci Karen spuse imediat un "eu". Bărbatul doar aprobă și se apropie de ea cu o foaie. 

- Vă rog să semnați că a-ți primit comanda.

- Comanda? întrebă ea uimită.

Curierul îi făcu semn să iasă din cabinet în sală, iar ea împietri. Mai multe persoane aduceau diferite tipuri de buchete cu flori, iar ea doar privea uimită. Sala rapid aproape se umplu de flori, apoi unul dintre băieții care aduceau florile se apropie de ei cu un buchet de lalele. 

- Acesta a fost indicat să i-l dau doamnei. 

Ea întinse robotic mâinile și luă buchetul. 

- Mulțumesc. 

- Băieții vor aduce toate buchetele, mulțumesc pentru semnătură. O zi frumoasă vă doresc.

Karen aprobă și privi sala cum în continuare se umple cu flori. De fapt nu doar ea privea ci și marea majoritate a celor din cafenea au observat ploaia de flori. 

- Antonio, scuză-mă un pic. Grace, poți ține aceste flori.

Fata imediat le luă, iar Karen ieși din cabinet închizând ușa. Grace strânse mai bine buchetul de flori în brațe și își lăsă privirea în jos. 

- Îmi pare rău că v-am stricat cămașa. Nu a fost intenționat sincer! spuse ea rapid.

Privirea bărbatului deveni mai moale și zâmbi.

- Nu e nimic, Grace, se va spala, dacă nu atunci o voi arunca. Nu e ultima mea cămașă, spuse el amuzat.

- Înțeleg, însă îmi cer scuze, sper că nu v-am ars cu cafeaua, era fierbinte. 

- Grace, mai bine ai lua loc. Ești prea agitată.

- Știu, însă nu pot pierde acest loc de muncă acum, spuse aproape pe nerăsuflate. 

Antonio se ridică de pe scaun și se apropie de ea. Îi luă din mână buchetul apoi îl puse pe masă. privi fata din fața sa și își puse mâinile pe umerii ei. Acea atingere ușoară era extrem de plăcută, caldă și moale. Grace își ridică privirea rușinată spre bărbat și îi analiză ochii ciocolatii. Era cel mai frumos bărbat pe care îl văzu până atunci, iar ea la universitate văzu mulți bărbați după părerea sa. 

Sărut de ciocolatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum