Sânge Alb Negru

6. Fata cu ochii albaștrii

♤ Matthew ♤

Plictisit de moarte, stau la masă alături de amicul meu Andreas care și el este la fel ca mine. Doamne ce nașpa sunt evenimentele astea între companii. Îmi doresc atât de mult să pot pleca de aici, dar căzusem de acord cu taică-miu că voi veni și eu la acest eveniment, deoarece voia să mă laude la toți că are cel mai educat fiu, cuminte, bun la suflet bla, bla. Eu fiind fix inversul, însă adoră să mintă.

    - Oare a găsit vreun party Taylor că mor de plictiseală aici. Rupe tăcerea Andreas.

- Nu știu, dar sper să îl găsească mai repede că nu mai suport locul ăsta deloc, plus că nu mai suport să văd cum taică-miu mă tot laudă de parcă aș fi un înger de băiat, că drept să îți spun nu mă impresionează deloc. Spun dându-mi ochii peste cap.

    - Îngerule Matthew de ce aripile tale sunt negre? Mă întreabă în glumă.

    - Pentru că sunt îngerul căzut deșteptu-le. Îi răspund zâmbind.

    - Vai nu mai spune! Ți-au tras ceilalți îngeri un șut în fund și ai căzut? Spune în timp ce își fixează privirea de copil curios pe mine.

    - Să vezi ce șut în fund îți trag eu după ce plecăm de aici că nu mă risc să îi stric planul scumpului meu tată. Accentuez ultimi-le cuvinte și îmi dau iarăși ochii peste cap, de fapt asta fac mereu când vorbesc despre tatăl meu.

    - Cuminte Lucifer nu te împăia în pene că sperii lumea. Începe să râdă Andreas.

Văzând că încă continuă să mă ia peste picior, mă pregătesc să îi dau un pumn în umăr. Norocul lui a fost că fix când mai aveam puțin și îl atingeam, telefonul meu a început să îmi vibreze în buzunarul de la sacou. Îmi retrag mâna și îl avertizez din priviri că nu scapă așa ușor. Scot telefonul din buzunar și mai, mai să țip de bucurie când văd că apelantul era Taylor. Îi arăt telefonul lui Andreas, iar apoi fug spre ieșirea din local, deoarece era multă gălăgie și nu voiam nici să îmi audă cineva convorbirea cu Taylor. Când ajung în dreptul ieșirii, mă ciocnesc puternic de o fată, iar aceasta își scapă plicul sau cum le zic fetele acelor genți mici. Îmi ridic privirea de la ce îi căzuse și îmi intersectez privirea cu a ei. Preț de câteva secunde mă pierd în ochii ei de un albastru precum cerul unei zile de vară, atât de senini și deschiși, însă revin la normal imediat și fug fără să o ajut sau să îmi cer scuze, dar mai important este prietenul meu decât o simplă fată care oricum e la fel ca restul. Ajung în dreptul unei bănci la baza unui copac înalt și mă așez pe aceasta. Deschid telefonul, care între timp nu mai suna și îl apelez pe salvatorul meu de evenimente plictisitoare. După două bip-uri lungi îi aud vocea de partea cealaltă a telefonului.

    - Ce faci Matthew? Mă întrebă calm.

    - Treci direct la subiect Taylor că n-am chef de prostii din astea. Îl iau repede, deoarece nu mai aveam răbdare, voiam să plec cât mai repede posibil.

    - Bine șefu', am găsit un party bombă chiar! Spune încântat.

    - Bun! Trimite-mi imediat adresa.

    - Dar nu vrei să știi cine o organizează?

    - Crezi că mai contează acum? Important e să plecăm cât mai repede eu și Andreas de aici.