Sânge Alb Negru

15. Doamne ce cretin!

☆ Cassie ☆

    - Pe bune?! Mă întreabă Bry șocată.

    - Da... Îi spun oftând.

    - Doamne ce cretin poate să fie! Spune nervoasă aceasta.

Încă de când a venit și m-a luat a tot continuat să îmi pună mii și mii de întrebări și l-a făcut în tot felul pe Matthew, că la un moment dat voiam să îi spun să oprească mașina să merg pe jos acasă decât să mă mai bombardeze cu atâtea întrebări. Când îmi mut privirea pe geam răsuflu ușurată când îmi văd casa. În sfârșit voi scăpa de întrebările insistente ale prietenei mele. O iubesc, însă câteodată nu își mai poate opri curiozitatea și începe să pună tot felul de întrebări.

    - Cass cred că mai bine nu făceai alegerea de al ajuta pe boul ăsta. Spune Bry când oprește mașina în dreptul casei.

    - Nu știu ce să spun Bry... poate nu a mai avut timp să mă anunțe de schimbare... Îi spun încercând să mă mint până și pe mine.

    -Mă lași cu vrăjeli din astea? De ce nu a ieșit el personal să îți spună că nu este într-o stare bună și a ieșit prietenul său? Continuă cu întrebările Britney.

    - Nu știu Bry, nu știu și nici nu am chef să îmi bat capul cu așa ceva. Îi spun în timp ce cobor din mașină.

    - Scuze Cass dacă sunt prea stresantă cu întrebările dar aici e vorba și de tine și nu pot trece cu vederea, mai ales când unu te ia la mișto. Spune aceasta oftând.

    - Stai calmă m-am obișnuit cu tine și chiar apreciez faptul că îți pasă de mine. Îi spun zâmbindu-i.

    - Doamne Cass cum să nu îmi pese de tine? Tu ești cea mai bună prietenă a mea, nu te voi lăsa niciodată la greu. Pentru tine sunt în stare să fac și crimă doar ca să te știu bine. Îmi spune Bry zâmbindu-mi înapoi.

    -  Nebună mai ești. Îi spun râzând.

    - Așa mai luat, acum du-te în casă că e frig rău afară, mai vorbim la telefon. Îmi spune aceasta cu ton grijuliu precum o mamă.

    - Bine, paa nebun-o! Îi spun mimând un pupic.

    - Paa scumpete! Spune aceasta înainte de a pleca.

Înaintez spre ușa de la intrare, iar când o deschid mirosul prăjiturii mele preferate îmi vine în întâmpinare. Intru în casă, mă descalț, apoi las sacoul în cuier și mă mă duc direct la bucătărie. În bucătărie îl găsesc pe Max la stând la masă vorbind cu mama care este la chiuvetă unde spală vasele făcute în urma preparării prăjiturii.

    - Ia te uită cine a venit. Spune Max când mă observă.

    - Ce faceți? Îi întreb zâmbitoare.

    - Uite am făcut o prăjitură, iar fratele tău s-a gândit să îmi țină companie. Spune mama zâmbindu-mi călduros.

    - E cumva tartă cu vișine? O întreb entuziasmată.

    - Exact, nu am mai făcut de mult timp și m-am gândit să vă fac. Spune aceasta în timp ce așeza un bol în dulap.