Sânge Alb Negru

13. Vacanța în altă țară

☆ Cassie ☆

O nouă notificare, însă nu de la cine vreau eu. Au trecut deja cinci ore de când am ajuns acasă și Matthew nu mi-a dat nici un mesaj cu locația și ora Încep să cred că a găsit pe alt cineva care să îl învețe să cânte la vioară, însă îl cred de ce ar face asta. Motivul este unul logic, deoarece cine ar avea încredere într-o simplă fată de 19 ani că are capacitatea de a învăța o persoană de vreo 22 de ani, plus că nici măcar nu ma văzut cântând. Deci în final cred că a găsit o persoană mult mai pricepută decât mine care are și o vârstă mai adecvată care îi arată vechimea în acest domeniu. Oarecum tristă oftez și îmi îndrept privirea spre tavanul din camera mea. Ușa de la intrare se aude trântindu-se, tresar speriată și mă ridic repede din pat. Mă îndrept cu pași mici spre ușa de la dormitor, însă când ajung la aceasta și dau să pun mâna pe mâner în fața ochilor îmi apar secvențe cu ceea ce s-a întâmplat acum opt ani. Secvența când deschid ușa și văd o persoană ce înainte avea un suflet bun fiind total schimbată mă îngrozește. Aerul din încăpere devine greu de respirat, iar palmele încep să îmi transpire. Încerc să mă conving că nu este nimeni alt cineva în afară de Max care probabil a venit mai devreme și a închis fără să vrea ușa mai tare. Sunetul unor pași ce urcă pe scări mă face să intru în panică, deoarece dacă era Max mă striga. Inima mi se oprește preț de câteva secunde ca mai apoi să înceapă să bată foarte repede. Îngrozită de faptul că este alt cineva în afară de mama și Max, mă îndepărtez imediat de ușă și mă apropii de geam ca în cazul în care să fie cineva care îmi vrea răul să pot sări pe geam, chiar dacă risc să mă lovesc grav, însă mai bine sar pe geam decât să stau în aceeași încăpere cu un inamic. Ușa dormitorului se deschide încet și simt cum îmi îngheață sângele în vene instant. În minte deja îmi fac tot felul de filme îngrozitoare unele dintre ele ducând chiar la moarte, însă încerc totuși să mă țin puternică pentru a nu ceda așa ușor. De după ușă apare o siluetă feminină. Este nimeni alta decât Olivia.

- Doamne Cassie ești bine?! Ești albă la față de parcă ai văzut o fantomă. Spune în timp ce se apropie de mine.

Răsuflu ușurată de faptul că nu este nimic din ce mi-am imaginat și dau din cap în semn afirmativ.

- Nu pari a fi bine, spune-mi ce ai pățit. Nu te las împace până nu îmi spui. Mă avertizează aceasta.

- Nu este nimic grav Oly, doar am avut un atac de panică. Spun zâmbind pentru a o liniști.

- Nu este nimic grav? Vorbești serios Cass? De ce ai făcut atac de panică? Mă întreabă luându-mi mâinile întra le ei.

- Am auzit ușa de la intrare trântindu-se și am resimțit acele clipe îngrozitoare de acum opt ani. Spun privindu-i mâinile tristă.

- Off, iartă-mă este numai vina mea, nu am vrut să trântesc ușa. Vino aici. Spune în timp ce își retrage mâinile dintre ale mele și își deschide larg brațele.

Îi accept îmbrățișarea și simt cum încetul cu încetul bătăile inimii mi se reglează și sângele revine la normal. Oly își îndepărtează o mână de pe spatele meu pentru a-mi mângâia părul precum o mamă. După vreo zece minute de stat îmbrățișate ne retragem. Deja mă simt mult mai bine. Câte odată și o simplă îmbrățișare te poate ajuta să te calmezi, nu doar calmantele luate cu pumnul sau miile de sfaturi pe care nici cel care ți le dă nu le crede.

- Acum că te-ai mai liniștit, presupun că pot să îți spun de ce am venit. Spune Oly zâmbind.

- Sigur, dar hai să mergem în bucătărie, deoarece mi s-a cam uscat gâtul. Îi spun și mă îndrept spre ușa dormitorului.

Plecăm amândouă în bucătărie, iar când ajungem Oly se așază pe scaunul din fața insulei, iar eu îmi iau un pahar cu apă și îl dau pe gât cât ai clipi. După ce las paharul pe mobila de bucătărie mă întorc cu fața la verișoara mea și mă rezem de mobilă dându-i de înțeles că poate începe să vorbească.

- Am venit la tine, deoarece am avut o discuție cu mama și ea mi-a dat ideea de a te lua cu mine într-o mică vacanță în Spania, mai exact în Madrid. Ce zici, ți-ar place? Spune zâmbăreață.

- Nu știu ce să zic Oly, însă cred că n... Nu mai apuc să spun răspunsul, deoarece aceasta ridică mâna și mă întrerupe.

- Să nu te aud! Vei merge chiar dacă voi fi nevoită să te iau cu forța. Ai nevoie și tu de puțină odihnă, deoarece te stresezi mult prea mult cu visul tău și uiți să îți mai acorzi și ție timp.

- Știu dar... Încerc să îmi exprim punctul de vedere, însă verișoara mea mă întrerupe din nou.

- Nici un dar, gata ne-am înțeles mergem amândouă în vacanță în Madrid. Spune fericită din cale afară.

- Bine fie, însă voi merge dacă îmi vei spune și când este programată această vacanță. Cedez și îi zâmbesc.

- În decembrie, mai exact într-o lună.

- Adică vrei să spui că vom face Crăciunul în Madrid? Spun surprinsă.

- Exact doar noi două, așa vom putea recupera tot timpul pierdut de când am plecat. Nu vrei? Mă întreabă confuză.

- Normal că vreau, însă îmi este cam greu să nu sărbătoresc cu Max și mama, să le văd zâmbetul când primim colindători sau când despachetează cadourile oferite de mine. Spun cu puțină tristețe în glas.

- Cass în viață mai trebuie să experimentezi și alte lucruri, nu poți face un lucru la nesfârșit și plus de asta de revelion vom fi cu toții împreună. Încearcă să mă convingă aceasta.

- Așa este doar că ei sunt familia mea și tot odată ce iubesc cel mai mult, însă cred că nu ar strica un alt fel de Crăciun. Spun zâmbindu-i.

- Mă bucur să aud asta! Mâine voi trece pe la tine să mergem amândouă să ne luăm niște lucruri pentru vacanță! Spune foarte încântată în timp ce se ridică de pe scaun și dă ocolul insulei pentru a mă lua în brațe.

Ne luăm în brațe, iar pe urmă aceasta se retrage și își scoate telefonul din buzunarul blugilor negri pe care îi are, apoi pare că citește un mesaj. Își pune telefonul înapoi în buzunar, apoi își îndreaptă privirea asupra mea.

- Îmi pare rău Cass, dar trebuie să plec, tocmai mi-a dat mesaj mama pentru a mă duce să o iau de la muncă. Te pup, ne vedem mâine! Spune în timp ce se îndreaptă spre ușa de la intrare.

- E în regulă, te pup să ai grijă de tine! Îi spun când aceasta iese din casă.

Închid ușa după ce pleacă, apoi mă întorc înapoi în bucătărie. Încă încerc să pun din nou cap la cap tot ceea ce mi-a spus Olivia, însă nu pot nega faptul că mi-ar prinde bine o vacanță de Crăciun în altă țară. Mă uit la ceasul de pe peretele din bucătărie și bag de seamă că nu mai este mult și trebuie să apară mama și Max, așa că mă pun să le fac cina, deoarece vestea de mai devreme mi-a dat un chef de viață nemaipomenit.