Sânge Alb Negru

17. 8 decembrie Madrid

♤ Matthew ♤  

Fumam liniștit a doua țigară în timp ce așteptam ca semaforul să se facă verde, când deodată un claxon îmi atrage atenția. Îmi întorc capul spre mașina ce se afla în dreapta mea și constat că este nimeni altul decât nebunul de Andreas.

    - Și pe tine te-a chemat la datorie Taylor? Îl întreb râzând.

    - Normal, cum să nu mă cheme și pe mine? La așa urgență nici nu are cum să nu mă cheme. Îmi răspunde zâmbind.

    - Abia aștept să aflu unde are loc cursa aia de care zicea el. Spun în timp ce termin de fumat și cea de-a doua țigară.

    - Nici nu ai idee cât aștept eu să mergem mai repede. Spune acesta în timp ce aruncă o privire la semafor.

    - Hai că este verde, ce zici băgăm o întrecere? Spun când observ că semaforul tocmai se făcuse verde.

    - Cum să nu, hai! Răspunde Andreas înainte de a ridica geamul și a se pregăti să accelereze.

Ridic și eu geamul și bag mașina în viteză, apoi apăs accelerația la maxim, mașina plecând de pe loc cu un scârțâit de roți superb. Andreas se află la câțiva metri distanță în spatele meu din cauza mașinilor ce ne blocau „ pista". Când îmi arunc privirea în oglinda retrovizoare și îl observ cum mă ajunge din urmă, zâmbesc și accelerez și mai tare virând la stânga și la dreapta pentru a ocoli mașinile ce merg regulamentar. Sunetul unei sirene de poliție îmi atrage atenția, iar când mă uit în partea stângă văd cum un echipaj tocmai iese din ascunzișul lor. Ne mai având mult până la locul unde trebuie să mă întâlnesc cu Taylor, profit de situație și apelez la cea mai bună strategie. Nu mai ridic deloc piciorul de pe accelerație și fac slalom printre mașini până văd strada care duce spre casa lui Taylor, special pentru urgențe, și virez la dreapta urmat de Andreas. Din fericire mașinile uzate ale polițiștilor nu au reușit să țină pasul cu noi așa că am avut timp să îi pierdem. Înaintăm până în fața porților imense ale curții ce înconjoară vila, iar când ajungem în fața lor acestea se deschid încet, semn că Taylor a verificat camerele de supraveghere. Ne parcăm mașinile în fața vilei, apoi coborâm din ele fiind întâmpinați de amicul nostru Taylor.

    - Să ghicesc, iar o să vină poliția la poartă, nu? Spune acesta răzând.

    - Matthew e de vină! Spune Andreas zâmbind și arătând spre mine.

    - Ar fi fost prea plictisitor să venim cu o viteză regulamentară. Le spun în timp ce înaintez spre intrarea în vilă.

    - Bun, lăsând asta la o parte trebuie să ne facem urgent un plan. Spune Taylor de data asta serios în timp ce înaintează cu Andreas spre intrare.

Când intru în interiorul vilei luxoase în culori de alb și auriu mă îndrept direct spre bucătărie de unde îmi iau un smoothie de piersici, apoi mă îndrept spre canapeaua din living. Taylor și Andreas se aflau deja acolo așa că în momentul în care am apărut au început să vorbească.

    - Deci cursa este una cu motoare doar că de unde facem rost de ele? Întreabă Taylor uitându-se când la mine când la Andreas.

    - Cunosc eu pe cineva care deține niște motoare Kawasaki Ninja H2R, însă nu știu sigur dacă le mai are. Spune Andreas în timp ce caută în telefon contactul respectivei persoane.