În lanț mistic e ardoare de destin
Să îți iubesc farmecul e dinadins
Juriul mă tot amenință surprins
De încercare, egoism și cretinism
Să mă dau în jos din pat
Cu gând uitat și tulburat
Știind durerea sufletului înecat
Supraviețuiesc după al meu standard
Și e umbră, e și vânt
Și cântând iubiri tăcând
Sunt un monstru încercând
Să-mi văd sufletul vindecând.
ВИ ЧИТАЄТЕ
Anxietatea pustiirii
ПоезіяOmenirea devine o sursă de inspirație, în loc să devină o conspirație globală la nivel de conștiință și să reproducă generații cu stimuli care ar păstra conceputul acestui cuvânt de la începutul erii noastre!
