Te trăiesc în vis iubind
Al tău egou, frumos zâmbind
Cu spatele te urmăream
În umbra ce zărea sub geam
Am schimbat nopțile toate
Pe-un coșmar pictat prin arte
Să te văd măcar o clipă
Cine ești cu acea domniță
Mi-amintesc și de noi doi
Oare-i un destin în noi?!
Că te-am iubit și părăsit
Dar pentru mine n-ai murit.
Te mai trăiesc și in amurg
Durerea, se preschimbă-n frig
Mă uit în gol și tot mai strig
Dar am uitat că-i doar un "mig"
YOU ARE READING
Anxietatea pustiirii
PoetryOmenirea devine o sursă de inspirație, în loc să devină o conspirație globală la nivel de conștiință și să reproducă generații cu stimuli care ar păstra conceputul acestui cuvânt de la începutul erii noastre!
