Mă simt atât de... obosită,
Stingheră și nedumerită
În locul ce-l numesc acasă,
În viața ce mi-e pusă pe masă,
În clipe noi și amintiri,
În vorbe oarbe de copil.
Și câte lucruri nu aș da...
Să se oprească o clipă lumea.
Să respirăm și noi, cei obosiți,
Să nu mai trăim grăbiți...
(16.11.2023)
YOU ARE READING
Poezii
PoetryViața curge în versuri, iar moartea în rime. Odată și odată tot am încercat să scriem poezii. Chiar și din plictiseală. Aici le voi sufla pe ale mele. >
