Poezii

Respirație

Și m-aș detașa de mine,
De toți și de toate
Să mă las să plutesc pe vânturi ce nu-mi aparțin
M-aș lăsa pe mine de acum, de acum câțiva ani,
De cea ce voi fi cândva,
Numai să pot respira.
Căci eu fac greșeli,
Din greșeli îs făcută eu
Și totuși sunt întreagă.
Fie eu, fie fosta eu și cea ce va urma
Sunt o parte din mine, o parte marcată
De scris invizibil, indestructibil
Scris întipărit în mintea celei de acum, celei de mâine și tot așa.
Și totuși, cine sunt eu acum?
Cea din trecut sau cea din viitor?
Și ce va face ea? Va respira
Va inspira greșeli și expira dorință
Va asculta predici și vorbi ca din neființă,
Cu înțelepciunea celei de ieri,
Experiența celei de acum,
Și motivația celei de mâine.