Deși timpul le fură mireasma-încântătoare,
Le bagă în pământ, voind să le omoare
Sub căldura aspră a frunzelor de toamnă,
Sperând să vadă albeața fulgilor de zăpadă
Acestea se ridică, răsar la primăvară, În vară umplând grădină de-aromă zâmbitoare.
Așa și omul face, când cade, se ridică Un zâmbet lasă-n urmă, când n-are ce să zică.
Căci Destinul soarta o întoarce...
Așa cum face vremea cu anul cel sărac,
Așa cum face omul când Răul îl vrea uitat.
YOU ARE READING
Poezii
PoetryViața curge în versuri, iar moartea în rime. Odată și odată tot am încercat să scriem poezii. Chiar și din plictiseală. Aici le voi sufla pe ale mele. >
