Spune-mi cum să te distrug

CAP 3 - Ești o aducătoare de belele

Eram la dracu în praznic.Strazile astea nenorocite parcă nu se m-ai terminau odată.Mi se părea că mergem de ore bune,dar nu trecuse decât 20 de minute.

Mi-am lăsat capul într-o mână,uitandu-ma din când în când cu coada ochiului la Spencer.Se comporta de parcă aș avea nevoie de protecție.

Nu am avut pe nimeni care sa ma protejeze.Am învățat sa fac asta de una singură.Am fost nevoită să o fac.

Daca el era un zid în calea mea,aveam sa îl sparg.Nu îmi stătea nimeni în cale.Nu concepeam faptul ca cineva să îmi stea în cale.Nici măcar el.

M-am întins să dau drumul radioului.

Prea multă liniște.

Nu aveam nevoie sa aud o alta voce în capul meu.Eram obosită,nervoasă,capul mă durea atât de tare încât aveam impresia că dădusem toată noaptea cu capul în ceva tare.

Mi-am frecat fruntea,încercând să ignor durerea.Nu puteam.Nu cât Spencer era pornit să ma ajute sa scap de proprii demonii.

Dar era doar unul.Și acest "demon",avusese și el un nume.Știa doar cum sa fie o umbră în plus de-a mea.

Habar nu avea că deja am avut de-a face cu toți.Și nu au fost deloc prietenoși.Capul meu era propriul lor teren de joacă.

Și nu aveau de gând să plece prea curând.Deja se obijnuiseră sa faca ce vor din mine.Eu sunt doar o marionetă care poate deține controlul doar din cand în cand.Ei erau cei care dețineau pe deplin controlul.

De fiecare dată cand credeam ca am reușit sa scap de ei,apăreau de doua ori m-ai puternici și mai hotărâți să îmi facă creierii terci.

Vocile încep să își facă apariția atunci când totul din jurul tau este cuprins într-o liniște absolută.

Încep sa se strecoare din temnițe ca niste umbre care așteaptă doar apusul soarelui.

Trotuarele erau pline de oamenii.Unii se plimbau,alții se grăbeau sa ajungă undeva,râdeau cu poftă,fără nicio grija pe lume.

Neonele magazinelor băteau prin geamul mașini lui Spencer.În fața noastră era un mic grup de adolescenți,care au cotit la dreapta,pe o strada întunecată,care părea pustie.

Spencer a virat pe același stradă și atunci mi-am dat seama ca nu era o coincidență și că ajunsesem într-un final la marea petrecere.

Moore alese locul unei petreceri exact ca un psihopat care a comis o crimă si acum vrea sa ascundă cadavrul.

Nu băgam mâna în foc că creierul lui chiar funcționa corect,dar dacă ceilalți aveau curajul sa se arunce în nebunia căpitanului de fotbal din liceu,era fix problema lor.

Am mers câteva minute în benzna acea,până ce în fața noastra apăruse într-un final o sursă de lumină.Singura sursă de lumină.

Un alt stâlp de iluminat,care palpâia de mama focului.Cat de greu este sa schimbi un afurisit de bec?

Spencer a parcat pe partea cealaltă a străzi și mi-am dat centura jos.Am trântit portiera și am coborât.

Am trântit portiera și mi-am pus brațele în sân,holbandu-ma la așa zisa intrare.
În fața noastră statea un gard din sârmă împletită,cele două porti fiind închise cu un lacăt ruginit,care putea fi deschis cu o cheie sau spart.

Panoul acela cu "intratul interzis" mi-a atras atenția.Pentru asta ma luase Spencer pe sus si ma adusese aici cu forța? Locul țipa a adolecenți beți,fără creier și doritori de atenție și adrenalină.