Spune-mi cum să te distrug

CAP 12 - Suntem doi adolescenți distruși

M-am întors,iar ochii lui Jake erau acum asupra mea.A dat să mă întrebe ceva,dar l-am tras de mânecă și l-am lipit cu spatele de trunghiul copacului,acoperindu-i gura cu palma mea.

Am tras un ochi la blondul ce încă nu își luase talpăsiță.Asta îmi mai lipsea.Parcă Dumnezeu mă pune la încercare în fiecare zi,jur.
Mi-am simțit încheietura prinsă și mutată din locul său.

-Ce se întâmplă? mă întreabă,lipindu-și buzele de urechea mea.

Fiorul pe care l-am simțit era pur și simplu ireal.Nimeni niciodată nu reușise să aibe efectul ăsta asupra mea.În minte mi-au revenit toate imaginile cu noi în acea mașină.

Fiecare sărut,fiecare atingere,fiecare fior.Căldura trupului lui,felul în care mă ținea în brațe,de parcă am fi fost un cuplu.Nu te costă nimic să visezi,dar visurile ajung să te coste.Iar eu nu vreau să fiu datoare nimănui.

-Teacă-ți fleanca,campionule! îi ordon.Avem companie.

Sa uitat confuz la mine,neștiind despre ce dracului vorbesc.A aflat singur atunci când a tras un ochii de după copac,la amicul lui psihopat,care își verifica acum ceasul de la încheietură.
Era trecut de ora trei.Proba fetelor ținuse aproape o oră.

După încruntătura ce îi apăruse între sprâncene,aș zice că pe Jake nu îl deranjează să se mai bage încă o dată în gura lupului.A dat sa plece,dar l-am prins de mână și l-am oprit.

-Ce naiba vrei să faci? șoptesc.Credeam că ți-a ajuns rahaturile în care te-ai tot băgat.Nu a trecut nicio o lună de când ai dat petrecerea aia nenorocită.

-Doar mă duc să îi sparg puțin țeasta și mă întorc.Pe bune de data asta,vorbea furia din el și a naibii să fiu dacă nu cunoșteam sentimentul ăsta mai bine ca oricine.

-Vrei să ajungi închis și nu știi cum s-o faci?

-Am avocații buni,îmi dă el peste nas.

Oare de ce mă obosesc? Și de ce îmi pasă? La dracu,știam că trebuia să stau departe de el.Sărutul ăla a fost cea mai mare prostie pe care am putut s-o fac.

Și-a strâns mâinile în pumni,fără să-și dea seama că,făcând asta,palma lui îmi țineau și mie degetele captive.Exact ca în acea seara la petrecere.Acela a fost momentul în care toată povestea asta a început.

-Niciun avocat nu va reuși să te scoată din închisoare dacă îl omori.Crede-mă,știu,îi captasem atenția mai mult decât voiam.

Nu puteam să înțeleg de ce am simțit nevoia să-l opresc.Sau poată că încercam să fac o faptă bună și să îi dau șansa de a avea o viață normală.Să ai sângele cuiva pe mâinile tale te schimbă.

Și acea schimbare nu vine într-un mod prietenos.Te bântuie.Te seacă de puteri.Până nu mai rămâne nimic.Până când ajungi să te uiți în oglindă și să nu te recunoști pe tine.

-Nu ești un criminal.

-Dar el este,țipa el,cu toată furia acumulată în inimă.

-Dar tu nu ești,Jake,repet,spunându-i pe nume pentru prima oară.

Privirea lui sa înmuiat puțin.Știa că am dreptate,că blondul trebuie să plătească într-un fel sau altul,dar nu așa.Avea să plătească.Cu vârf și îndesat.Dar în spatele gratiilor.

Încă aveam poza cu Otto când îi dădea droguri acelei tipe.Otto făcea parte din echipa de fotbal a lui Jake.Era imposibil să nu dea cumva de el.

Eram sigură că dilărul lui era blondul.Dacă îl amenință,îl va da în gât pe blond,iar el își va plăti datoria față de sora lui.