Spune-mi cum să te distrug

CAP 5 - Nu am nevoie să fiu salvată

Mi-am dus mărul la gură,pentru că orice altceva aveam de gând să mănânc,pur și simplu nu mi se ducea pe gât în jos.

Mama încercase să mă facă să termin cele două sandviciuri pe care mi le făcuse înainte să plece la restaurant,dar o dată ce le-am privit,știam că le făcuse degeaba.

Nu mă prea interesa cât de mult slăbeam sau cât de mult am putut să dorm înainte sa ma îmbrac și sa vin aici.

Mai ales azi.Azi chiar nu m-ai aveam cum sa scap de Spencer.Încă eram surprinsă că nici el și nici Athena nu își făcuseră încă apariția.Cu puțin noroc,poate că azi nu mai veneau deloc.

Cantina era m-ai zgomotoasă ca de obicei.Aveam impresia că mă aflam în mijlocul unui stup enorm de albine.Și nu dădeau vreun semn vă se vor opri prea curând.

Ușa cantinei sa deschis,iar pe ea a intrat mai întâi Will,apoi Jake.Râdeau zgomotos și o făceau intenționat,să atrăgă atenția.

Și asta au și făcut.Majoritatea privirilor celor din cantină erau acum asupra lor.
Fără să le de-a prea mare importanță,cei doi s-au așezat la masă,alături de restul echipei lui de fotbal.

Mi-a găsit privirea prin mulțime,iar colțul gurii i sa ridicat într-un rânjet.Mă privirea într-un mod ciudat,de parcă era fericit să mă vadă.Cea surprinsă eram eu,pentru că nu rupeam o dată contactul vizual cu el.

Mă enerva faptul că mai nou dădeam peste el oriunde mă duceam.Dacă voiam atât de tare să-l văd,m-aș fi putut invita de una singură în patul său.

Will mi-a aruncat și el o privire peste umăr.El mă privea la fel cum îl priveam și eu.Făra nicio expresie pe chip și total indiferent.

Nu aveam nimic de împărțit cu el.Dar aveam vreo câteva chestii săi spun lui Moore,și totuși,nu mă interesa nici cum persoana lui.

Am rupt contactul vizual când Spencer a apărut parcă de nicăieri și sa așezat în fața mea.

-La ce te holbezi? mă întreabă în timp ce își aruncă o privire peste umăr,analizând întreaga cantină.

Nici măcar nu l-am auzit când sa apropiat de mine sau când a intrat în cantină.Fără Athena de data asta.Oare unde era zeița lui făcută din pluș?

-La nimic,îi spun.Ce vrei?

-Ai de gând să mă mai ierți vreodată?

De ce considera povestea asta cu petrecerea ca fiind cel mai îngrozitor lucru pe care îl făcuse vreodata? Trecusem prin mult m-ai rău.

Dar asta era o greșeală pe care mama nu avea să o ierte prea ușor,dacă îi spuneam adevărul.Ținea la el ca la un fiu.În sinea ei,cred ca mereu și-a dorit un al doilea copil.

Păcat că taica-miu nu a fost în stare și nici suficient de bărbat ca să aibe grijă de noi două.

-Ai noroc că maică-mea te place.

-Oh,realizează el.Mă gândeam eu de ce Katherine nu a apărut încă la ușa mea ca să mă tragă de urechi,zâmbește el,atât de inocent și atât de dulce încât mi se facea rău.

-Unde-i Athena? Credeam ca voi doi veniți mereu la pachet.

Spencer nu era prost.Știa că ezit să îi spun ce sa întâmplat după petrecere.Și  nici nu eu nu eram prea dornică să-i povestesc.Deja îl scăpasem din gura leului.Să se mulțumească măcar cu atât.

Eu nu-l iertasem încă.Nici pentru perecere,nici pentru faza cu pastilele.

-Ce sa întâmplat după petrecere? pune întrebarea într-un final.