Spune-mi cum să te distrug

CAP 15 - nu putem lăsa în urmă ceva ce nu vrea să fie uitat

M-am așezat pe singura bancă liberă din curtea clinici și mi-am băgat mâinile în buzunarele jachetei,cât asistenta îmi anunța prezența.

M-am uitat în jur,la singuri adolescenți care stăteau pe băncile alăturate discutând cu părinți,bunici sau prieteni,complet amorțiti din cauza medicamentelor.

Erau atât de docili și calmi încât păreau că nu ar putea face rău nici unei muște.
Mulți sunt târâți aici cu forța,crezând că le fac un bine,iar alții se luptă să fie bine.

Se spărgeau suflete în locul ăsta.Toți aveau familii care îi așteptau acasă.Familii care se așteptau să lupte cu dependența și să fie bine.

Nu eram diferită de ei.Mă luptam zi de zi să îmi țin demonii în frâu,căci dacă vor scăpa,vor face ravagii.

Ori îi ținem închiși,ori ne devorează.Ne jucăm prea des cu focul pentru binele nostru.Cu toții avem o dependență de care nu putem scăpa orice am face.

Că e vorba de prafuri,pastile,de ceva complet banal sau chiar de un om.Pășim în lumea aia o singură dată,apoi ne trezim că nu mai putem ieși.

Am tras doi oameni de pe marginea prăpastiei,dar nu am fost suficient de puternică ca să mă trag și pe mine de acolo.Am ajuns să stau atârnată deasupra ei atât de mult timp,încât a devenit ceva normal pentru mine.

Jake avea nevoie să simtă că viața nu sa dus dracului de tot.Tina avea nevoie să simtă că viața nu se sfârșește atunci când faci o greșeală.Eu nu mai știam de ce dracului aveam nevoie.

Am văzut adolescenți care zâmbeau,dar erau pierduți printre gânduri.Râdeau,dar sufletul lor plângea.Mințeau că sunt bine,dar se luptau cu ei.Se luptau să supraviețuiască.Să spere că mâine va fi o zi m-ai bună.

Asta încercam și eu să fac.De trei ani încoace tot încercam să rămân pe peticul acela de pământ pe care îl mai aveam sub picioare.

Am auzit pași apropiindu-se de mine și mi-am ridicat capul.Asistenta le-a făcut semn celor doi spre locul unde mă aflam,iar cei doi și-au întins gâturile ca să mă observe printre ceilalți.

Cand m-au găsit,iar privirile noastre s-au întâlnit,ia mulțumit asistentei și au pornit spre mine.Am simțit nevoia să trag aer în piept înainte de a mă ridica de pe bancă.Tina și băiatul care era împreună cu ea au ajuns rapid lângă mine.

Fata ma privit din cap până în picioare,la fel făcând și tipul care îi semăna prea mult ca să nu îi fie rudă.Tina era brunetă cu șuvițe roși,cu ochii mari și căprui,fața ovală și buze pline.

Tipul avea o nuanță întunecată de păr,un negru intens,iar ochii săi albaștri erau ca izbergul de reci și de judecători.Avea o mică zgârietură pe bărbie și o cicatrice deasupra  sprâncenei stângi.

Pielea îi era ușor bronzată,la fel ca cea a Tinei,buze pline și rozali,cu un aer rebel,genul care nu ascultă de nimeni,dar căruia îi pasă mult de familie.

Era mai înalt decât ea cu două capete și se putea vedea de la o poștă că are ceva pentru combinația de culori alb-negru.
Geaca era o combinație dintre negru și alb,bineînțeles.

Purta un tricou negru cu un schelet cu gluga în cap care era după gratii,asortat cu un lănțișor cu tăblițe și încă unul cu litera "J".Perechea de blugi pe care o purta se aseamăna cu nuanța părului său,iar teneși erau negri cu șirete albe.

Tina purta același gen de lănțișor la gât,dar cu inițiala "T".Era îmbrăcată într-o pereche de blugi albaștri,în picioare purta o pereche de ghete negre,un plover roz și o geacă lungă crem cam până deasupra genunchilor.