Don't Blame Me

Capitolul opt

"You have to die a few times before you can really live."
- Bukowski

Eu cu Darcy și Britney nu am fost întreaga zi la cursuri după petrecerea lui Nathaniel în Greensboro. Eu și Darcy eram în regulă cât de cât. În schimb, lui Britney i-au trebuit două zile bune pentru a se recupera din mahmureala și migrene. Și-a promis că nu va mai pune gură vreodată pe marijuana și nici pe alcool. Dar ghiciți cine a fugit vinerea următoarea la petrecerea organizată în căminul 78? Britney. Și a consumat alcool, dar nu și marijuana.

Zilele de atunci au curs relativ din regulă. Am continuat să vând droguri, dar fiind constant paranoică și luându-mi toate măsurile de petrecere. Nu îmi mai căram costumul în acea geantă sport, ci l-am înghesuit într-un mic rucsac. Mă prefăceam că merg la jogging și abia după ce făceam câteva ture mă costumam în Red Devil.

Îmi mărisem și prețurile. Clienții meu nu au fost încântați, dar erau atât de înfocați pentru produsele lui David încât au fost dispuși. Și vineri la petrecerea din căminul 78 am dat lovitura. Am făcut o vânzare de aproape două mii de dolari din numai câteva grame de cocaină. Pentru că cocaina era valoroasă. Apoi cu marijuana și celelalte tipuri am mai făcut încă aproape o mie.

Cel puțin, nimeni nu a mai încercat să descopere cine sunt. Mă plimbam liberă printre ei, cărând după mine grame întregi de droguri.

Așa că sâmbătă am fost nevoită să merg la prima oră în Greensboro după un alt colet trimis de David. Tot la acea poștă am depus și partea lui de bani.

În zilele ce au urmat după acea seară de marți, eu și Nathaniel am schimbat foarte multe mesaje, și vineri seara a apărut de nicăieri în parcarea campusului. Am ieșit doar să fumăm o țigară împreună, căci el se grăbea fiindcă trebuia să fie dădacă pentru frățiorul lui. Conducea un Honda nou nouț, de o culoare turcoaz pălit. Însă era drăguță mașina. Dar nimic nu se compara cu fața lui când îmi văzuse mașina mea.
După ce am plecat, nu ne sărutasem. Și m-am bucurat că nu a avut intenția să facă asta. Dar avea intenția să facă altceva, ceva ce m-a speriat groaznic și de atunci îi răspundeam foarte rar de mesaje.

Când îl văzusem într-un hanorac negru, părul răvășit și sprijinit de capota mașinii lui, am simțit că trebuie să mă opresc. Pentru că poate deveni ceva mai mult decât trebuia.

În doar câteva zile, am vorbit atât de des prin sms încât atunci când sâmbătă dimineața terminasem cu jogging-ul, instant mi-am luat telefonul, cu gândul să îi răspund la mesaj. Mă opream din orice activitate pentru a-i răspunde. Devenise literal o obișnuită.

Ziua de sâmbătă ce a urmat când i-am răspuns atât de rar și sec, m-a dărâmat. Mă simțeam aiurea, zdruncinată. Și nu înțelegeam de ce. Am evitat contactul cu toată lumea, mi-am închis telefonul și am citit o carte pe care o luasem joi din bibliotecă. Până și Darcy încerca să afle ce se întâmplă cu mine, dar nu i-am spus nimic. Sâmbătă seara, Damon venise să o ia pe ea și Britney și au mers în Greensboro la insistențele lui Maeve pentru o petrecere în jacuzzi.

Am refuzat să merg. Știam că Nathaniel va fi acolo. Iar eu încercam să îl evit ca pe ciumă.

O mințisem pe Darcy că nu mă simt bine și Maeve mă tot suna. Dar am sfârșit prin a rămâne acasă și când ei au plecat, m-am costumat în Red Devil și am plecat în campus pentru a vinde. Am frecventat două petreceri organizate aici și am făcut niște bani frumoși.

Dar nu aveam nici o sursă de energie. Mă simțeam ca naiba. Și chiar nu înțelegeam de ce. Cu siguranță înțelegeam de fapt, dar nu voiam să o recunosc. Toate gândurile mele zburau către Nathaniel și nu mă puteam opri. Așa că pe la ora unu am luat telefonul și i-am trimis un mesaj.