Don't Blame Me

Capitolul unsprezece

"You return like autumn, and I fall every time."
- faraway

- Casa voastră este destul de departe. îi spun lui Darcy și îmi iau o mână de pe volan pentru a-mi împinge ochelarii de soare

Nu că soarele ar fi fost prezent pe cer, dar voiam să îmi ascund ochii de privirile tuturor. Nu voiam să fac contact vizual cu nimeni, pentru că aveam impresia că toți vor ști ce am făcut în seara precedentă și mă vor judeca. De când îmi pasă de părerea altora? Habar nu am. Această nenorocită de academie are o influență negativă și oribilă asupra mea.

- Știu. Dar faci jogging până acolo zilnic, deci...

Eram în drum către casa familiei lui Darcy și ne foloseam de Beatrix pentru asta. Pe drumul pavat cu asfalt, părea mult mai lung. Nu înțeleg de ce și-ar construi o casă în mijlocul pustiului, aș dori în fiecare seară cu un pistol sub pernă. Ei bine, eu o fac, dar îmi place să îmi iau toate măsurile de siguranță.

Familia Northwest m-a invitat la cină. Aveau obiceiul de a servi masa împreună în fiecare duminică, de aceea Darcy lipsea în fiecare duminică de la cămin. Am fost ezitantă să accept, dar după insistențele brunetei am căzut de acord și iată-mă, în drum spre ei.
Darcy mi-a spus că Damon e posibil să nu fie acolo. A sărit deja de câteva duminici și nu a venit la cină, deci mă rugam să nu vină nici astăzi, fiindcă literal nu puteam da ochii cu el.

De dimineață când m-am trezit în brațele lui Nate, m-am grăbit să o iau pe Darcy și să îl rog pe Nicholas să ne conducă la academie. Fără să îi spun prea multe lui Nate, ne-am luat la revedere și am plecat la ora nouă de la el, după numai trei ore de somn. Am fost la jogging, fiindcă a trebuit să îmi limpezesc gândurile, dar nu a fost de folos.

Mâinile lui Damon pe trupul meu cu Nate la etaj încă mă bântuiau. În plus, am ajuns să fiu dezgustată de mine însumi. Pentru faptul că capitulez atât de rapid în fața lui. Nu aveam nici măcar o scuză. Damon a fost atât de beat încât dacă m-aș fi opus cum ar fi trebuit, nu s-ar fi ajuns la sex. Dar nu am făcut-o. Și el știa bine cât de mut îmi doresc asta, de aceea a continuat. La naiba cu mine.

Nu este ca și cum aș juca la două capete, pentru că nu am nimic oficial cu nici unul dintre ei. Și nici nu voi avea vreodată ceva cu Damon, excluzând asta. Dar habar nu am cum aș putea să devin mai puternică și să refuz. Dar când mă gândesc la felul în care mă atinge și mă face să mă simt... oh, Doamne. Știe să facă totul de parcă m-ar cunoaște de o viață întreagă, de parcă îmi citește gândurile și știe exact ce îmi doresc.

Și în continuare nu știu ce îmi doresc cu adevărat. Dar aș alege să iau o pauză de la Nate și grupul lui. O perioadă de liniște. În plus pentru că urmăritorul meu este tăcut și am parte de pace.

Toate speranțele mele și atitudinea pozitivă a dispărut atunci când am intrat în curtea casei familiei Northwest și am văzut parte pe alee o Tesla albă, un Mustang roșu și un Volvo nou nouț. Am oftat și am simțit că palmele mele încep să transpire.
Numele meu este Victoria Sinclair, pot face asta. Totuși, aduc totul asupra mea cu propria mână.

Am oprit motorul lui Beatrix și Darcy a sărit instant din mașină, întâmpinând un câine enorm, cu urechi mari și negru tăciune. Eu nu am coborât, de spaima lui. Era înfiorător. Avea o curea roșie cu țepi la gât și lătra prietenos către Darcy, în timp ce ea îl mângâia și lăuda. Era din rasa Dobermann. Blana lui scurtă era întunecată, dar botul, interiorul urechilor și vârful labelor erau decolorate într-un maro deschis.

Darcy, văzând că sunt ezitantă să cobor, deschide puțin portiera mașinii mele și își îndeasă capul înăuntru.

- Haide. Zeus este prietenos. Știu că pare periculos, dar e foarte blând.