Don't Blame Me

Capitolul nouăsprezece

"We were a perfect match, but sadly matches burn."

Patru ianuarie 2019. Nu știu de ce îmi împachetam din nou bagajele. Dar erau pregătite și gata de drum. Biletul de avion ședea odihnit pe noptiera de lângă patul meu.

Chiar am de gând să mă întorc în Saint Northwest Academy?

Aparent, da. Însă o fac sub un singur pretext. Că trebuie să îmi iau în totalitate lucrurile de acolo și că mă voi întoarce în Toronto peste câteva zile.

Bunica mi-a pregătit micul dejun, așa cum o făcea mereu înainte. Era foarte abătută pentru că astăzi este ziua plecării mele. Despărțirea de ea nu va fi niciodată ușoară. Dar sărbătorile au fost atât de magice în prezența ei. Cu toate că am aproape nouăsprezece ani, a trecut Moș Crăciun și pe la mine, cu un set nou de pijamale și foarte multe dulciuri. A fost atât de drăguț când am găsit cadoul sub brad încât am început să plâng și am dormit întreaga noapte în brațele ei.

Un alt lucru magic de Crăciun s-a întâmplat în seara ajunului, primisem un mesaj de la tatăl meu în care îmi ura un Crăciun fericit. Am contemplat mult dacă să îi răspund sau nu, dar am făcut-o la fel de sec și detașat. În schimb mama mea nu mi-a suflat un cuvânt. De peste patru luni, ultima interacțiune cu ea a fost în vară când s-a întâmplat să mă sune doar pentru că nu reușea să dea de tata. Iar apoi, la academie când i-am cerut poza cu sora mea. Atât. Și nici că mă deranjează, totul este bine așa cum este.

Anul Nou a venit și a trecut la fel de repede. L-am petrecut cu bunica, bând șampanie și mâncând gustări preparate de ea. În ciuda vârstei sale, se pricepea atât de bine.

Totuși, fără bunicul parcă nimic nu mai era la fel.

Iar astăzi a venit ziua plecării, și o singură întrebare se tot învârte în capul meu. Fac o greșeală? Nu știu. Am promis că nu mă voi mai întoarce în State. Dar ceva mă mână să mă întorc. Și am cedat.

Toată vacanța am vorbit cu Darcy. Ea și familia ei au mers în excursie într-o zonă montană. Am râs cu gura până la urechi fără să îmi dau seama când primisem de la Darcy poze cu Damon îmbrăcat într-un costum de dinozaur în timp de schia. Nu mi-am dat seama pe moment că râd de el, dar nu m-am putut abține. E un idiot. Și încerc să uit ce s-a întâmplat ultima dată între noi. Nu a fost în totalitate unul, dar a fost abuz sexual. Damon a fost brutal cu mine, m-a rănit și nu și-a cerut scuze pentru asta. Era ceva ce eu am pornit, dar a degenerat în ceva ce nu îmi doream.

În ciuda acestor lucruri, la ora douăsprezece când am ciocnit un pahar cu bunica, acea pereche de ochi întunecați mi-a fulgerat prin minte.

Darcy mi-a spus că ea și Damon au petrecut venirea anului nou jucând FIFA. Nu aveau chef de o petrecere sau altceva.

O bătaie în ușă îmi atrage atenția și îmi întorc capul. David ședea în pragul ușii dormitorului meu și îmi zâmbea larg. Ca de obicei, îmbrăcat la patru ace într-un costum mai scump decât întreaga mea casă, cu părul mereu aranjat și o prezență masculină puternică.

Am zâmbit și m-am apropiat de el, luându-l în brațele mele. Din păcate, nu a putut petrece sărbătorile cu noi. În lumea substanțelor ilicite, nu exista timp pentru relaxare și sărbători, ci doar afaceri. Astfel că de Crăciun a călătorit în Cuba pentru că a avut probleme legate de transportul mărfii de acolo.

- Mă bucur că ești aici. îi spun, fiind încă în brațele lui

- Nu aș putea să te las să pleci din Toronto fără să te revăd, prințesă.