"O să iubești să o urăști și o să urăști să o iubești."
Theresa Hill a fost crescută într-o familie înstărită din Los Angeles alături de o mamă riguroasă și cochetă ce o instruia să devină o femeie rațională. Tatăl acesteia un domn prezentabil și fa...
Vă recomand să asculți melodiile în timp ce citiți capitolele, lectură plăcută.
Prolog
Te-am iubit mai mult decât mi-am iubit propria persoană. Te-am prețuit profund și mi-am luat rămas bun. Am jurat că nu o să-ți tai aripile, că o să te las să-ți iei zborul. Durerea apăsătoare pe care o simt o să o port în străfundurile sufletului meu pentru tot restul vieții. Atunci când voi veni pe lumea cealaltă te rog așteaptă-mă cu zâmbetul tău viu. Așteaptă-mă cu privirea nostalgică, cu mireasma incomparabilă și cu brațele deschise. Asta pentru că te iubesc necondiționat, pentru că o să te iubesc la fel de mult și în ziua în care voi fi pe patul de moarte. Doar așteaptă-mă .
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ultimul strigăt
Căzută adânc în întuneric respirația îmi mai era doar o perdea artificială a supraviețuirii. Simțurile se descotoroseau de mine așa cum eu reuşam să mă descotorosesc de tot ceea ce înseamnă euforia adolescenței. Sevrajul în care mă aflam eliberase bariera dintre vis și realitate, iar acum îmi era greu să percep dacă acțiunile din jurul meu existau cu adevărat sau sunt doar scene obscure imaginate de mintea mea. Este trist să te simți singur într-o încăpere plină cu oameni în special atunci când respectivii sunt familia ta sau cel puțin așa se intitulează a fi.
Femeia cu părul blond îmbrăcată în negru din cap până în picioare își șterge deseori teatral lacrimile inexistente și încerc să-mi păstrez chipul neutru deși toți mușchii faciali mă ardeau cu focurile iadului. Voiam să mă strâmb în agonie de durere și de scârba pe care o port persoanelor prezente astăzi la înmormântarea omului pe care l-am iubit cel mai mult. Privindu-mi acum propria mamă așa cum era ea defapt eram ispitită de către cel rău să mă ridic de pe scaunul ce îmi ardea pielea de vie și să o scuip pe rochia scumpă cumpărată din banii tatălui meu.
Picioarele mi se legănau necontrolat și un gol de aer mare cat o minge de tenis mi se blocase la jumătatea gâtului însă, nici-o clipă nu mi-am luat ochii de la șarpele ce mima suferința. Așezată elegant pe un scaun la fel de negru ca și inima ei își aranja din când în când pălăria întunecată sau scutura poalele rochiei căci era esențial să arăți bine la înmormântarea propriului bărbat.
Nimeni nu o poate condamna dintre toți eu eram singura ce arata ca o epavă cu fața vânătă, ochii roșii și buzele umflate. Îmbrăcasem o straie neagră pana la genunchi și nu aveam nici cea mai vagă idee a cui este sau de unde a apărut însă era la îndemână și de trei zile doar pe ea o purtam.
În trecere îmi sare în ochi fratele tatălui meu cu privirea pierdută în pământ și cu mâinile la spate parcă îi venea greu să privească toată prefăcătoria din jurul lui și știu că amarul ce mă măcina pe mine îl măcina și pe dânsul. Acesta era de mulți ani retras din Los Angeles după spusele lui viața de oraș îl făcea să nu mai pună preț pe lucrurile cu adevărat importante în viața iar pentru el cel mai important lucru era familia.
Ușa salonului se deschide print-o scârțâială macabră și bărbatul îmbrăcat la costum îmi ridică semne de întrebare. În mână ținea o mapă groasă plină cu acte cel mai probabil.
O durere crucială de abdomen mă face să mă înec și tușesc puternic de câteva ori atunci când realizez cine este de fapt bărbatul scund și chel ce se apropie de șarpe cu regret în privire. Îi sărută mâna iar ea scoate un suspin fals, dramatic. - Îmi pare foarte rău pentru soțul dumneavoastră doamnă Hill.
Anticipam cuvintele cu greu căci urechile îmi erau înfundate și starea de leșin abia dacă îmi lăsa oportunitatea de a fi atentă la ceea ce se petrece. Avocatul îmi aruncă o privire pierdută în care puteam citi condoleanțele pe care voia sa mi le adreseze mult mai detaliat, însă cel mai probabil aspectul meu bolnăvicios l-a ținut la distanță.
Cu o atenție deplină acesta deschide dosarul iar inima mea încetează să mai bată şi la fel se întâmplă si cu celelalte persoane. Brusc se face o liniște de mormânt în încăpere. Acesta își drege scurt vocea și își trece limba peste buze înainte să înceapă citirea testamentului.
'' - Dacă s-a ajuns aici atât de devreme înseamnă cu eu nu mai sunt printre voi. Am căutat să găsesc un început promițător pentru un astfel de discurs dar nu am reușit. În primul rând vreau să-i transmit soției mele că o iubesc și să-i mulțumesc că a fost lângă mine în momentele grele ale vieții mele. Îi sunt recunoscător că mi-a adus pe lume copilul și că mi-a iertat toate greșelile pe parcursul căsniciei noastre. Draga mea Theresa, sunt conștient cât de crude îți sunt aceste clipe. Regret nespus că am eșuat în a fi tată îndeajuns. Te-am crescut și educat așa cum sufletul mi-a spus să o fac deși în alte circumstanțe conștința îmi spunea că sunt vinovat pentru ca nu ți-am lăsat libertatea suficientă de a experimenta trăirile vieții mai detaliat. Tot ce mi-am dorit atunci când am fost în viață a fost să te protejez și să-ți ofer dragostea părintească pe care din nefericire ai căpătat-o doar de la mine. Iartă-mă că afacerile mi-au răpit zile și nopți din copilăria și adolescența ta. Știu că orice decizie vei lua în această viață va fi una înțeleaptă. Am crescut un înger în brațele mele și orice se va întâmpla tata va fi mereu mândru de tine. Te voi veghea în permanență de acolo de sus și te voi proteja. Te iubesc copilul meu.
După cuvintele de rămas bun pe care le-am avut de spus pentru familia mea și pe care mi-a fost atât de greu să le aștern pe o foaie de hârtie, vreau să clarific împărțirea averii. Cer ca toate conturile bancare sa-mi fie adunate iar totalul să fie egal împărțit la doi. Soția mea pe care o iubesc mai mult decât orice să primească prima jumătate din sumă. Pentru cea mai importantă persoană din viața mea si totodată singurul meu copil Theresa, cer să i se cuvină toate afacerile, firma și jumătatea rămasă din suma totală a banilor. Acestea sunt cerințele mele după ce eu voi trece pe lumea cealaltă și rămân definitive. La sfârșit cer să îi mulțumesc fratelui meu și celorlalți apropriați ce m-au încurajat pe parcursul vieții.
Odată ce avocatul a terminat de citit în jurul meu domnea încă o liniște deplină și deși mi-am impus la începutul zilei să rămân neutră șiroaie necontrolate de lacrimi mi se prelingeau pe chip. Față îmi era acum un tablou întunecat plin de durere cruntă și înainte ca cineva să mai spună ceva, m-am ridicat de pe scaunul ce părea că mi-a smuls pielea și mi-am făcut ieșirea în liniște pe ușa din lemn de tei.
