Atracție Necondiționată

3.Sentimente străine

„Dacă văd o nedreptate şi nu fac nimic s-o îndrept, sunt laş."
- Confucius

                                  Chapter 3

Limba ceasului meu indica deja miezul nopții în timp ce atmosfera devenea cu mult mai tensionată. Era printre rarele momente în care regretam că am acceptat să vin la un eveniment iar agitația din jurul meu nu îmi ameliora cu nimic starea de spirit. A fost o zi solicitantă în adevăratul sens al cuvântului şi nu am avut șansa la un moment de odihnă.

Am deținut un instinct ciudat atunci când Domnul Winder mi-a enumerat toate activitățile pentru această zi încât am crezut serios că îmi face o glumă proastă. '10:30 - 11:45 Ședință alături de compania Automatic Data 13:05 - 15:30 Încheierea contractului față de agenția de automobile. 16:00 - 18:00 o scurtă întâlnire de afaceri alături de doamna și domnul Smith.' și ca totul să se termine perfect mi se reamintește în ultimul moment de aceast banal eveniment în care prezența îmi e obligatorie față de doamna Thompson o femeie în vârstă de 45 de ani ce are o puternică influență în lumea modei.

Expir extenuată înainte să iau o gură din paharul meu și mă strâmb în surzină întâlnind șampania spumantă de calitate inferioară. Oare doamna Thompson a fost informată în legătură cu băuturile din această seară ?
Nu prea aș crede.
Mă ridic de la masă și îmi croiesc drum spre balcon rugându-mă la cel de sus să nu mă oprească nimeni din persoanele îmbrăcate în haine scumpe ca să îmi aducă la cunoștință vremea din aceste zile sau noua creație Chanel. Spre fericirea mea toată lumea părea concentrată pe ridicolele discursuri ale doamnei Thompson despre cele mai mari venituri din aceste luni. Sinceră să fiu nu știam care e adevăratul motiv pentru care nu am plecat acasă dinainte să pun piciorul în sala decorată ca pentru o nuntă. Cu tot respectul, mă uimește importanța femeii ăsteia uneori mă face să cred că s-a ridicat datorită aspectului ei diferit şi a gusturilor neobișnuite. Inspir ușurată aerul curat de mai odată ce talpa pantofilor îmi întâlneşte suprafața tare.

În interior mirosul puternic de parfum te poate duce foarte ușor la un leșin lejer însă se pare că pe nimeni nu deranjază asta cu excepția mea. Îmi las coatele pe balustrada groasă și încep să cotrobăi prin geantă după pachetul de tigări. Fumatul este unul dintre cele mai mari defecte ale mele asta după antipatie și deși am încercat de nenumărate ori să pun stop nenorocitelor într-un final am ajuns la concluzia că fiecare om are parte de un rău ce te ține în viață deși te distruge pe interior la propriu.
Indiferent despre ce sau cine e vorba.

Prind filtrul între buze și îmi aprind țigara inspirând primul fum ca pe cea mai dulce aromă. Îmi arunc pachetul înapoi în geantă și înainte să-mi așez coatele înapoi pe suprafața de piatră inima îmi face un hop scurt.
-Nu știam că fumați, domnișoară Hill.
Mă întorc spre individ privindu-l fără expresie cum se apropie de mine cu pași mărunți și refuz să-i arăt surprinderea mea.

Mersul lui e la fel de intimidant așa cum mi-l imaginam iar pe față nu i se putea citi nimic. Era prima dată când îl vedeam serios și mă deruta complet.
Purta o cămașă neagră identică cu restul costumului și mă îndoiesc că l-am văzut să poarte vreodată ceva mai colorat. Singurul strop de culoare era batistă de albastru persan aranjată atent.
Părul negricios de lungime medie îi stătea cuminte dat pe spate mult mai fashion decât în zilele în care scopul lui era să mă frustreze pe mine. Pupilele sale îmi urmăreau trupul așa cum făceam eu cu al lui și înainte să ajungă lângă mine mă întorc cu spatele fixându-mi atenția asupra mașinilor luxoase din fața clădirii și a reporterilor ce așteptau neliniștiți să li se dea voie înăuntru.

Prezența lui aici îmi provoca deja o durere de cap. Îmi dau ochii peste cap nu foarte subtil atunci când ocupă locul din dreapta mea.
-Care e motivul apariției tale ? Întreb inspirând alt fum fără să-mi iau ochii de la mulţimea de afară.
-Îmi pare rău că trebuie să mă suportați însă înăuntru duhnește a parfum.
Înainte să termine fraza își scoate din spatele pantalonilor pachetul de țigări și îmi pun în plan să fumez cât mai repede cealaltă jumate de țigare ca să mă retrag fără să deschidă vre-un subiect. Cel puţin nu numai eu observasem putoarea coloniei.
- Nu îți pare. Îl contrazic și privesc printre gene cum rânjește aprobându-mă astfel. Trebuie să recunosc compania lui nu e așa de insuportabilă atâta timp cât își ține gura închisă însă chiar și fără grai nu mă simt în largul meu, îmi ocupă intimitatea fără intenție.
Nimic nu are să schimbe asta. Îmi mușc buza neliniștită și îmi fac curaj să-l privesc.
E liniștit, fără glume proaste sau apropouri tipice masculine ceva nu era bine cu el dar nici că îmi păsa. Voiam să realizez cum s-a ajuns în situația asta în prezent îmi iese foarte des în cale și cu cât încerc să îl îndepărtez cu atât se apropie mai mult. Sunt convinsă că face asta intenționat dar sper doar că într-o zi se va plictisi să se lase jignit și umilit.
Aspectul fizic e de partea lui la capitolul ăsta și pot băga mâna în foc că prioritatea lui este viața de noapte.