1.Trădarea

417 29 1
                                    

„Sunt unii oameni care au puterea de a iubi şi alţii care iubesc puterea."
- Bob Marley

Chapter 1

Razele soarelui mă anunțau că eram în întârziere și îmi încalț cu repeziciune perechea de pantofi de culoare sângerie înainte să-mi înșfac fugitiv geanta și să părăsesc încăperea precum un taifun.

Tonul de apel al telefonului se făcea insistent auzit în buzunarul blugilor și îl scot nedumerită aruncând o privire scurtă la numele scris pe ecran înainte să răspund.

- Sunt pe drum. Mărturisesc îndreptându-mă glonț spre mașina parcată în fața casei.
- În cât timp ajungi ? Întreabă vocea subțire ușor iritată de la capătul firului și mă strâmb la auzul agitației ce răsuna pe fundal.
- Aproximativ o oră, e urgent ? Întreb.
- Bineînţeles că e urgent Dylan te așteaptă de mai bine de o jumătate de oră.
Expir enervată atunci când îi aud numele celui ce se intitulează a fi iubitul meu si pornesc motorul maşini accelerând de pe loc.
- În regulă, ajung cât pot de repede.
- Grăbește-te. Șușotește înainte să îmi închidă și lovesc volanul agitată odată ce prind culoarea de roșu a semaforului.

Îmi arunc telefonul pe locul din dreapta lângă geantă și îmi trec mâna prin păr. Sunt convinsă că mama are un motiv pentru care ne-a chemat pe toți la cină în ultimul moment, sau poate că doar eu am fost chemată în ultimul moment. Cel mai probabil Dylan a fost invitat în urmă cu cinci luni doar e preferatul familiei.
- Dylan, ce pierdere de timp.

Pufăi dezamăgită și accelerez din nou de data aceasta mult mai puternic odată cu, culoarea de roșu ce se schimbă în verde. De ce mă așteptau ? Puteam pur și simplu să dau buzna când ei erau la jumătatea mesei, mie mi-ar fi fost tot una.

Presimt că va fi o seara neobișnuită deoarece ziua de azi a fost surprinzător de amabilă cu mine. Câteva contracte de semnat și cam atat. Nici-o întâlnire, nici-un moment de agitație, doar liniște și pace. Evident până să mă sune mama și să-și folosească insistențele spunându-mi că toată lumea așteaptă să-mi fac prestația.

Nu puteam remarca de pe acum ce o să fie mai rău atingerile indiscrete, lipsite de sentiment ale lui Dylan sau privirea veninoasă a mamei încercând să mă facă să cred că sunt o iubită rece și distantă.

Pe Dylan l-am cunoscut cu mult timp în urmă. Pe atunci mi-a fost prezentat drept un viitor partener de afaceri și ideea în sine mi-a surâs. Familia lui e de asemenea, una importată pe înalta scară socială. Amândoi aveam numai de câștigat de pe urma afacerilor. În timp ce discutam despre suma aproximativă a banilor pe care o să-i câștigam familiile noastre ofereau interviuri private aruncând vestea în mass media precum că formăm cel mai tânăr şi influent cuplu din câte a avut parte Los Angeles-ul în ultimii ani. Aberații.

A fost suficient cât să mă trezesc cu cadourile scumpe primite de la Dylan Ronald în fiecare sfârșit de săptămână. Pe când eu fierbem în propria nemulțumire el susținea fără tragere de inimă că lucrurile sunt perfecte între noi și că ne gândim serios la un viitor împreună. Ba bine că nu. Singurele momente în care ne afișam împreună era doar la firmă și evenimente nu am avut niciodată un moment intim exceptând bineînțeles, nenumăratele dăți în care acesta încerca să mă sărute fără nerușinare dar îl respingeam politicos doar pentru sângele de Ronald ce îi cutreiera venele.

Sunt puternică, mai puternică decât poate propria mea mamă să deslușască asta deși ea consideră că până acum am avut parte de noroc orb și că trebuie să-mi asigur viitorul cât mai repede eu sunt de cu totul altă părere. Mulți afaceriști doresc să îmi ofere contracte promițătoare momentan am prins elan și vreau să văd cât de departe pot ajunge. Nu o să-mi împart afacerile și averea nici în ruptul capului pentru o căsnicie de care sunt inaptă și mai mult, nu o să permit ca totul să fie o falsă prefăcătorie.

Atracție NecondiționatăWhere stories live. Discover now