Revenim Capitolul31

3.9K 183 4
                                    

-Lucas, imi da un cot Razvan aratand spre ecranele ce o surprindeau pe Erica cum scria ceva pe biroul lui Kristinne apoi luand pistolul impuscandu-se.
Imi parea rau de ea...am tinut la ea, a avut si partile ei bune.
-Shh iubito s-a terminat, s-a omorat.
Plangea isteric ma durea sa o vad asa.
-Razvan eu plec...sa vii la mine mai tarziu.
-Bine, ai grija de ea.
Dau din cap afirmativ si o iau in brate.
Au trecut deja 2 ore si abia s-a calmat, dar nu imi mai vorbeste.
-Iubito te rog vorbeste-mi, tipa, bate-ma, fa ce vrei.
-Nu.
Un amarat de cuvant, care totusi m-a omorat, spus de ea, asa sec, ragusit, gata sa izbucnească iar in plans.
-Nu mai plange te rog.
-Nu pot. Sopteste ea.
-O sa fie bine..
-Poate ar fi mai bine sa te las in pace.
-Nu mai spune asta niciodata, a murit, iubito te rog nu ma lasa iti jur ca daca vrei o sa iti pun paznic, cand nu sunt eu prin prajma sa aiba grija de tine.
-Nu vreau asta, dar iti cauzez atatea probleme.
-Nu e adevarat, hai sa faci un dus si sa te culci.
-Bine...
In timp ce Kristinne isi facea dus Razvan a venit.
-Si? Cum e?
-Distrusa.
-O placi?
-Nu o plac....o iubesc.
-Cumva te-ai indragostit?
-Se pare ca da.
-Asta o sa fie intetesant. Rade el.
-Glumetule.
-Eu.
Dintr-o data Razvan se opreste din ras si se uita fix intr-un punct, ma intorc si o vad pe Kristinne doar intr-un halat, picioarele dezgolite, parul ud desprins, buzele umflate de la plans, nemachiata si totusi asa frumoasa.
Ii dau una peste ceafa incercand sa il trezesc si tresare eu ridicandu-ma si ducandu-ma la Kristinne care ne privea amuzata.
-Hai sa te imbraci, spune-mi te rog ca porti lenjerie.
-Vrei sa ma controlezi?
-Daaa.
Chicoteste si se intoarce cu spatele soptindu-mi ca se duce sa se schimbe.
-Ti-e cald cu dintii in gura? Il intreb pe Razvan
-Sunt barabat, iar tipa arata bine rau.
-Stiu, oftez cand ma gandesc cati barbati o vor soarbe din priviri si nu voi putea face nimic.
Coboara imbracata intr-un tricou de-al meu si cu patura in mana si se pune pe canapea salutandu-l scurt pe Razvan si isi pune capul pe pieptul meu.
-Bai nu cred ca o sa pot sa plec acum la ce furtuna e afara.
-Stai la cateva strazi distanta si ai masina.
-Du-te dracu. Dorm aici. Deci sa nu va aud cu gemete ca vin si va intrerup.
Ne dam ochii peste cap si se cuibareste la pieptul meu sarutandu-ma din cand in cand.
-A adormit. Ii zic eu lu' Razvan dupa jumatate de oră.
-Du-o in camera.
O asez pe pat si o sarut pe frunte dar cand sa plec ma trage de mana.
-Stai cu mine te rog. Sopteste ea adormită.
Imi dau tricoul si pantalonii jos si ma pun langa ea.
Adorm mai bine ca niciodata cu ea langa mine.

Diminata
Ma trezesc si intind mana spre locul unde era azi-noapte Kristinne dar nu este, ma sperii imediat si sar ca ars din pat.
-Iubitoooo?
-Sunt in bucatarie.
Ma relaxez cand ii aud vocea si ma duc la bucatarie, vazand-o gatind.
-M-ai sperit spun si o sarut pe umar.
-Nu voiam doar ca am venit sa fac micul-dejun.
-Mersi, azi nu mergem la firma.
-Bine.

P.O.V.Kristinne
Lucas a plecat acum doua ore spunand ca are treaba, e 13 si acum am terminat mancarea.
L-am sunat si pe Andy spunandu-i ca sunt bine si ca o sa trec apartamentul pe numele lui.
In sfarsit a venit si Lucas...m-am dus si l-am imbratisat raspunzandu-mi imediat.
-Am facut ciorba de pui si peste la cuptor tip la el cand urca in camera.
-Bine.
Am luat masa in liniste, era obosit nu voiam sa il stresez cu intrebarile, in timp ce manca a primit un mesaj, a zambit in timp ce il citea,  eu il analizam.
-Multumesc pentru masa, as strange eu, dar sunt cam obosit, sper sa nu te superi.
-Nu.
-Noapte buna Kristinne.
-Noapte buna Lucas.
"Noapte buna Kristinne" il imit eu cand nu ma mai aude, ce s-a imtamplat cu iubito? Ce e in mesajul ala? De ce a zambit? De ce e asa sictirit de mine? Au trecut doar cateva ore.
Dupa ce am spalat vasele am vrut sa ma duc in camera lui dar mi-am dat seama ca nu ma vrea acolo. Cu coada între picioare am imtrat in baie facand un dus scurt si m-am pus in pat incercand sa adorm dar imi era frig. Am cautat o patura in sifonier ar nu am gasit nimic.
Am ciocanit la usa lui auzind un "intra".
-Dormeai? Il intreb eu.
-Nu.
-Ai o patura?
Imi da patura lui multumindu-i. Nu vroiam sa plec vroiam sa il aud cum imi zice "ramai" dar era clar la cum ma privea ca se abtinea sa imi zica "nu iesi fă odata din camera mea".
Am deschis usa si am trantit-o cu putere cand am inchis-o. Alegrand cu patura in brate m-am impiedicat si am cazut bufnind in plans. Nu vreau sa fiu in aceeasi situatie, de ce sunt baietii asa idioti? De ce cred ca pot avea ce vor? De ce isi bat joc de fete? De ce Lucas ma uraste?
Cand am auzit usa deschizandu-se m-am ridicat si am fugit in camera trantindu-ma in pat. Pasii lui se apropiau de usa asa ca am pus lantul.
-Kristinne esti bine?
Mi-am reglat respiratia si i-am spus ca da, cedand imediat cu intrebarile si intorcandu-se in camera lui.
Şi din nou singură, din nou trădată, din nou abandonată şi jucată pe degete. Nu se poate schimba nimic. Sau poate...

O sa ne lipsesti Erica...sau nu.
Prima data ma gandisem sa o omoare Kristinne dar am zis ca ea e o persoana prea miloasa. Va iubesc si ma omorati cand vad pe zi ce trece cat mai multe voturi.
*editat*

Curva taWhere stories live. Discover now