Capitolul 30 Abia aştept

1.8K 80 7
                                    

P.O.V. Ethan
-Ethan inainte sa plecam vreau sa iti spun ceva.
-Spune.
-E prea mult pentru mine.
-Adica?
-Nu vreau sa iti dau speranțe. Imi placi dar nu sa facem o relatie. Ai fost o aventura.

Dupa ce am ascultat-o m-a bufnit rasul.
-Te-ai suparat?
-Fraiera esti. Tu chiar crezi ca sufăr ca vrei doar sa ne culcam? Din contra, ma bucur, chiar nu as fi vrut sa te ranesc si nu stiam cum sa iti spun.
-Deci suntem bine?
-Suntem foarte bine blondo.
M-a sărutat apoi a luat-o inainte oferindu-mi o priveliste foarte frumoasa.
Cand sora ei a vazut-o a imbratisat-o si s-a uitat urat la mine, eu razand.
Seara a decurs bine. Exceptând faptul ca lui Bambi i s-a facut rau de la bautura si a vomitat pe barman.

P.O.V. Samira
In timp ce ascultam atenta indicatiile doctorului si tot ce contine urmatorul meu tratament am aflat ca blastile mi s-au mai redus. Asta a fost o veste buna. Cred ca cea mai buna. Doctorul a spus ca daca o sa o tin tot asa in doua luni sunt libera. Mama a inceput sa plângă si l-a imbratisat pe doctor dar din pacate fix atunci a intrat tata.
-Kristinne ce crezi ca faci?
-Oh iubitule ce m-ai speriat.
-Nici sa nu te apropii de mine, de ce l-ai luat in brate?
-M-am bucurat pentru ca a spus ca Samira a mai scapat de balsti si ca poate pleca in 2 luni.
-De ce l-ai imbratisat?
-A fost din instinct. Imi pare rau.
Doctorul a iesit cerandu-si scuze. Eram doar eu, mama si tata.
Tata a plesnit-o pe mama iar ea a inceput sa planga.
-Ups, din instinct. Spune tata ironic.
-Loveste-ma cat vrei o merit.
Eu eram socata, niciodata nu l-am vazut pe tata asa.
-Te iubesc iubito si poate ca am îmbătrânit si nu ar fi normal sa ma mai port asa, dar sunt al dracu de gelos.
-A fost vina mea, m-am lasat cuprinsă de fericire si nu mi-am dat seama.
-Ce e in neregula cu voi? Tip eu la ei.
-Scumpo ce e?
-Dupa ce te plesneste tu tot spui ca e vina ta?
-E o treaba de adulti scumpo, asa mai e in familie.
-Pai bine adulților atunci puteti pleca sa faceti lucruri mature de-ale voastre ca eu am cu cine sa stau.
Ma intorc cu spatele la ei si ii ignor. Nu stiu ce m-a deranjat atat de tare, pur si simplu asa mi-a venit sa spun. Asta am simtit.
Am auzit au plecat iar eu am ramas uitandu-ma pe geam. Cum Valentina a plecat, iar Laura e la noi analize eu am ramas singura. Pana cand am simtit pe cineva asezandu-se langa mine si luandu-ma in brate. Dupa parfumul pe care l-am simtit era Radu.
-Mi-a fost dor de tine. Imi spune el.
-Si mie.
-Esti tristă?
M-am întors cu fata la el privindu-l.
-Doctorul a spus ca am inceput sa fiu mai bine si ca e posibil sa plec peste 2 luni.
-Asta e minunat.
-Mama si tata s-au certat iar eu m-am enervant si am tipat la ei.
-Se mai intampla. Si ei trebuie sa te inteleaga.
-Dar din pacate nu o fac.
M-a imbratisat iar eu am ramas in bratele lui.
-Ămm, Samira, cand o sa iti dea drumul noi cum o sa ne mai vedem?
-O sa ne descuram, stai calm.
-Cum spui tu.
Nu stiam ce am fi facut,  pana la urmă noi nu suntem impreuna, probabil vom pastra legătura su cand vom avea ocazie ne vom revedea, macar sa scap eu de aici.

Zilele treceau, incepeam sa am mai multe zile "libere" pe care le petreceam alaturi de Radu si uneori familia sa. Cristi imi spune mereu ca sunt iubita lui, Ramona, mama lor, mereu cand vin imi face tot felul de prajituri, iar tatal sau ma considera deja parte din familie. De mama si de tata m-am mai distantat, Eric nu ma mai suna asa des, iar fetele au incetat si ele sa mai sune, dar sunt impacata cu chestia asta.

Astazi ar fi fost ziua cand as fi terminat scoala, eram trista pentru ca stiam ca va trebuii sa repet din nou anul, pentru ca imi pierdusem prietenii, iubitul si chiar si familia. Totusi ma bucur ca in ciuda acestor chestii am avut norocul de a il intalnii pe Radu. Fetele au plecat, au aparut alti pacienti dar nu prea comunicam cu ei.

-A fost o zi super. Ii mărturisesc eu lu' Radu, dupa ziua de astazi in care am fost la o fabrica de ciocolata, unde lucreaza mama sa.
-Ai mancat o gramadăăă!
-Nu-i adevarat, spun in timp ce mai scot un baton de ciocolata din punga.
El incepe sa rada si imi da peste maini.
-Ajunge pentru astăzi.
-Ce rau esti.
-Tu esti fomista.
Am inceput sa radem si am ajuns la spital.
-Ohh Samira bine ca ai venit. Imi spune doctorul care se afla in salon.
-Da? Ce s-a intamplat?
-Se pare ca ai inceput sa te pui pe picioare si maine vei putea pleca.

Am ramas masca si am inceput sa plang de fericire. Mama facea acelasi lucru, iar tata nu se afla aici.
Radu a zambit si m-a imbratisat.
-Ohh scumpo însfârşit! Imi spune mana si ma ia in brate apoi ma pupa pe ambii obraji.
Mama a plecat sa ii spuna tatei vestea iar Radu s-a uitat la mine cu un zâmbet trist.
-Promit sa ne vedem. Pana incepe scoala poate o sa raman aici. Ii spun eu.
Imi pune o mana pe obraz si ma saruta. Eram speriata, dupa atata timp am simtit din nou acei fluturi in stomac, mi-am pus timida mainile pe pieptul lui. Uitasem ca in salon mai sunt parinti, pacienti. Uitasem tot. Ne-am oprit si ne-am lipt fruntile uitandu-ne unul in ochii celuilalt.

-O sa imi fie dor de tine.
-Pana o sa plec, o sa raman alaturi de tine.
-Si eu o sa profit din plin de fiecare moment.
-Multumesc.
Voiam sa ma culc, cand telefonul incepe sa imi sune...era Eric.
-Ohh surioara ce ma bucur ca insfarsit o sa pleci de acolo, stiu ca nu te-am prea sunat dar sunt stresat cu Bacalaureatul si na...oricum abia astept sa te vad.
-Si eu...ai grija ce faci acolo.
-Cand o sa vii?
-As vrea ca vara asta sa raman aici.
-Poftim? De ce?
-Uite Eric, pur si simplu mi-ar fi mai bine...oricum cu siguranta mama si tata nu vor fi de acord.
-Te inteleg o sa incerc sa ii conving. Dupa ce termin cu bacul, o sa vin acolo.
-Te astept. Amm Eric?
-Da surioara?
-Ethan le-a spus celorlalti?
-Samira...
-Raspunde.
-Da, toata scoala stie...imi pare rau, l-am batut dupa chestia asta.
-Raluca si Nico ce au zis?
-Le-a parut rau cand au aflat si a intrebat ca de ce nu le-ai spus, ele acum sunt certate una cu cealalta...nici ele nu mai vorbesc cu Ethan.
-Oh, atunci poate ar trebuii sa le sun.
-E o idee buna.
-Noapte buna, frate!
-Noapte buna, surioara!
Am inchis telefonul si cu inima cat un purice mi-am facut curaj sa o sun pe Raluca, cand i-am auzit vocea am inceput sa plang.
-Alo? Samira?
-D-da.
-Nu pot sa cred ca dupa atata timp te aud? Cum esti? De ce nu mi-ai spus? Trebuia sa ai incredere in mine. Ar fi trebuit sa imi dau seama. Spune ea si incepe sa planga.
-Nu plange, imi pare rău, am crezut ca daca veti stii ma veti parasii. Ca nu o sa mai vreti sa fim prietene.
-As fi prietena cu tine orice ar fi.
-Stiu, imi pare rau.
-Ce ai mai facut?
Am inceput sa ii povestesc totul, inclusiv despre Radu. Mi-a spus ca s-a certat cu Nicole pentru ca s-a dat la Mahfud. Am vorbit ore in sir pana cand ni s-a facut somn si ne-am culcat.

*editat
Stiu ca a trecut o groaza de timp si ca sa imi cer scuze voi mai pune mai pe seara un capitol.
Cum credeti ca va reactiona Ethan cand o va vedea pe Sanira? V-as fi foarte recunoscătoare daca ati raspunde.

Curva taWhere stories live. Discover now