Dezolare: Oblivion

Întuneric - Iubire

Merge spiritul meu pe cărarea catre stele
E întunecat şi rece - Mă luminează stele,
Dar se aprind lumini violete,
Văd prin ele frunze ruginii... Arbori ai naturii vii.
Urmez zgomotul inimii tale, Iubire...
Dar s-aude încet, încet...
Aproape că a murit, nu îl mai simt.
Şi rămân în întuneric, rămân rece,
Au murit şi stelele...
E aşa întunecat încat îl simt,
Mângâie spiritul crăpat, şi le înumără, Întunericul...
Îmi înumara fiecare crăpătură - Suflet...
Intră-n mine, parcă-mi umple golul ucigaş...
Dar aud, aud în întuneric, Iubire...
Inima ţi-o aud, îmi plânge numele,
Şi vin, vin să îi sărut fiecare lacrimă, dulce...

Plânge ea săraca...
Se aprind şi stele din senin, le vad mai bine ca înainte,
Inima-ţi suspină, Iubire - Vin la tine...
Van, te vad în van - Raspund la strigare...
Zbier, Iubire... Vin la tine...
Dar îţi moare inima iar, nu o mai aud,
Cad pururi întunericului ?!
Lupt, pentru iubirea ta, încă lupt,
Cu fiara, pe dinauntru lupt.

Cum în astă pădure caut să găsesc,
Inima ta, din nou să ţi-o dăruiesc,
Blana de lup zăresc - Vine-n grabă,
Ea, lupoaică alba...
Monştrii se arată - Noi vom fii legende...
Nu capitulăm luptei eterne, iubirii...
Luna şi stele, ard pentru a învinge abominaţiile,
Venus îmi şopteşte - Mercur, dăruieşte darul vitezei,
Marte, oferă sabia cavalerului - Lumină şi dreptate.
Eu înger întunecat, lupt drept,
Iubirea să îţi câştig...
Luna, stele - Cad pe pământ, lupt cu ele...
Ard să vad, ard să simt,
Caldura corpului tau, e divin...

Răposată pe o piatra de mormânt...
Corpul tău plăpând, nu mai are vlagă,
Şi cazi somnului etern...
Din inima îţi sar scântei, înca bate...
E adânc lovită de pumnal curbat, ondulat.
Dar îţi scot inimioara afară,
Şi ţi-o dăruiesc pe a mea - Neagră şi bolnavă...
Corpul tău aproape-i rece, aprope mort,
Inima-ţi-o dăruiesc să trăieşti, Iubito,
Mor, dar amurgul răsare,
Pe ploape am secrete, cad grele,
Tu ţipi la stele, încă o sansă...
Nu te asculta, te inundă gânduri şi secrete,
Săruţi pământul... Plângi,
Dar din morţi mai m-am ridicat pentru tine,
O fac şi acum,
Nemuritor şi rece,
Iubirea ta nu îmi poate trece.

Şi cresc în locul morţii mele
Flori stacojii, rozalii...
Pari mai colorată, mai înfometată
De iubire...
Eu o pot darui, regasii din mijlocul pădurii
Frunzele, florile sclipesc, în culori se înmulţesc.
S-a aşternut întunericul întunecat peste noi,
Ne înveleşte în secrete... Nu obscure,
Capodoperă întunecată, ne iubim...
Eşti goala, Iubito...
Te îmbrac cu negrul veşmânt şi ne iubim.
Acest joc al morţii l-am învins.
Venus ne cuprinde-n braţe,
Se joacă cu noi, iubirea mea o învinge pe a ei.
Pe degetele mici şi fragile,
Îţi pun inel de ametist...
Juno...
Oh, tu Juno, arunci un ochi peste noi
Zâmbeşgi nestingherit cu ochii pe noi
Şi te rogi să nu plece,
Basmele se adeveresc...
Nu mai are rost să stam aici,
Ne ridicam în grabă la stele
Cu trupurile nemuritoare,
Şi cu ganduri ambientale... Ne ridicam
La stele - Mai presus de ele!

Cuprinsă-n al iubirii cocon eti,
Ne ridicam - Purtaţi de iubire
Dar iti spun,
"Întunericul ne pândeşte,
Şi-n lumina nu-i iubire, nu e amor...
Tot ce conteaza e să luminam, în al întunericului destin prădator,
Şi o facem - Iubind!
Ne-am ridicat - Peste nori...
Nu am vazut nici îngeri şi nici harpe,
Doar stele...
Şi noi mai presus decat ele,
Iubito, muritorii ne vad de jos,
Îşi pun dorinte la noi,
Ne cred stele căzătoare
Acum...
Luminam mai tare decat el... Zeul Soare.
În întuneric îţi aud inima bătând,
Sunt langa ea...
Viberază-n neand, mă grăneşte... Nespus.
Luminâm vibrând, în ultimul spectacol,
Nemuritor, începand de aici până peste toate,
Luminând în întuneric am evoluat,
Ultimă vorbă rămâne fără moarte
Întuneric - Iubire...