Multe au să treacă în ale vieţii porţi
Dar puţine au să dea sensului culoare
Se vor şterge multe, ca vopseaua de pe ochii ce par a plânge
Vor cădea pe pământ unde vor apune...
Tu, dacă până aici citeşti, înseamnă că eu te-am atins,
Iar de vezi un nou început al vechii poveşti
Printre miile de răni, mintea am deschis
Şi de îti pui viaţa în cuvintele-mi , iar drumul pe spate îţi vei da,
Atunci, eu pentru tine voi murii,
Iar cu mâna nostalgii te voi ocroti,
Doar atunci înţelesul tău rămâne-n versul meu
Un ultim păcat ar fi...
Să-ţi zboare mintea-n cer proaspăt înstelat
Ţie, cel ce vrei a crede şi ruga,
Să nu îţi cadă mintea-n păcat... Nu e nevoie
Cât timp tu vei spera... Acea stea din ochi nimeni nu îţi va fura.
În curând eu nu voi mai fi,
Nu voi mai umbla aşa cum crezi,
Pe străzi, sub felinare...
Voi umbla printre versuri, ai iadului demoni să îţi înfrunt...
Însă, tu să nu regreţi,
Că trupu-mi va arde sau de pământ mâncat va fi, poate...
Un ultim păcat ar fi...
Să crezi ca nu vei reuşi
Dar de eu îţi cânt ţie sub clar de lună vie,
Chiar nu crezi că am câştigat o luptă, poate două?
Ce te aduce mai aproape de moarte tu să sfinţeşti,
Iar ale pasiunii basme, vei învia, poate...
În alte zile negre, de nimeni nu-ţi va cânta,
Şi soarta frânt te vrea,
Zâmbeşte către stelele ce te lasă în dileme
Pe ale doruri poate, plictiseala se aşterne peste mintea plictisită
Iar de soarele peste capu-ţi va arde
Şi luna te luminează-n noapte,
Chiar nu crezi în alte poveşti oarbe?
Un ultim păcat ar fi...
Să pleci departe, peste munţi şi mări, peste aproape toate,
Dar viaţa-ţi mâhnită va fi, poate...
Un ultim păcat şi cel mai greu din cărţile sfinte
Este acela când visele-ţi mor din dorinţa golemilor de piatră
Le cad la picioare, se ciobesc şi mor...
Copilul meu, atunci tu vei murii cu adevărat,
Sufletul de dânşii pângărit îţi va fi,
Apoi, te vor trage în adâncuri, de unde nu vei mai ieşi.
De tu citit-ai pân la mine-n odaie,
Ce tot sumbră şi rece şade-n noapte
Aste cuvinte nu trepte îţi vor fi
Ci arme însângerate pentru o alta generaţie, poate...
Un ultim păcat ar fi...
Să trăieşti fără măcar a trăi...
CITEȘTI
Dezolare: Oblivion
PoetryNu vei știi probabil cum ne-am cunoscut, căci la fiecare pas vom muri si renaștem la celălat. O ultima dorință a ploii poate ar fii să fie senin în suflet pe deplin. Îți voi jura credință veșnică sub plopii cei stafii, iar poate n-am să golesc a ini...
