Noi, marionete..
Atârnăm pe sfori
Două, trei..
Manevraţi de cuvinte
Retraşi în ura gândului
El ne cheamă – Noi ne adunăm jucând...
Lume de oglinzi,
Reflecţi sparte
Unici în lume?!
Multe poze ard vag
Tu cu simţul tremurând...
Acelaşi vis
În minţi diferite
Curând,
Corbii cântă pentru tine
Sume şi bogăţie,
Conduşi de ură şi dorinţe
Cei bătrâni,
Spun că iubirea a murit demult
Nu mai reprezintă un înreg,
Doar un complex.
Râzi cu gura până la soare...
Crezi în mâine
Dar uiţi de azi – Îl arzi...
Pământul pentru tine nu se mai învarte
Creator, Purificator, Judecător
Îi muncim în grădină,
Încurcându-ne-n sfori...
Spânzurând esenţa cosmică
Îngropând-o-n pământ.
Ai vorbi dar eşti urât
În a teatrului speranţă,
Crezi în destin...
Eşti deseori lovit în plin
Crezi că moartea vine tropăind
Însă, ea cade lin...
În stele poate-i scris,
Ai capul in pământ,
Cum să vezi planul divin
Uiţi să speri
Dar îţi aminteşti,
Să omori îngerii cu aripi
Le rupi visând...
Te uit şi dispari,
Te vad peste tot
Rămâi atârnat de sfori...
Totuşi oricine poate,
Puţini încearcă
Tandreţea rămâne orbeţea
Dragostea e căutată-n case,
Fără ferestre,
Nu poţi vedea lumina ce
Arede pe interior.
Aparenţele însală
Unele-s şubrede,
Altele par a avea curaj spunând...
Aleg tăcerea,
Când spectatorii nu aplaudă...
Multe feţe,
Asemănate de păcate convexe
Crezând că idealul purtând,
Dar în braţe strângând
Minciuni şi secrete
Spuse-n cărţi concrete
Ce pe margini sunt înrămate-n sfânt.
Pe pleoape somnul căzând
Crezând că vei găsi pierdutul în căutare
Sforile ne taie... adânc
Trăim fără un renume,
Murind în linişte
Am uitat cine suntem,
Marionete atârnând...
CITEȘTI
Dezolare: Oblivion
PoetryNu vei știi probabil cum ne-am cunoscut, căci la fiecare pas vom muri si renaștem la celălat. O ultima dorință a ploii poate ar fii să fie senin în suflet pe deplin. Îți voi jura credință veșnică sub plopii cei stafii, iar poate n-am să golesc a ini...
