Dezolare: Oblivion

Trandafirul Sălbatic

Mişcă prin codru vântul amorţirii
Sângele paşnic mi-se mişcă-n vine,
Las în urmă lumina morţii şi-o sclipire
Va veghea peste arbori şi câmpi...

Aşa un nume, nimic nu are sens
Dar ei mă strigă trandafirul sălbatic
Căci în cel mai tandru mod sângerezi la sărutările-mi
Gimpi-mi sunt un alt dor - Fără scop...

Pe chipul pal, îmi cade o suviţă brună
Plimbăreţ nocturn - Arborii cei bătrâni îmi ştiu păcatul
Se lasă pe ale lor petale parfumul de diurg,
Răsar până la stele petalele-mi stacoji...

Unde la râu se adună, ielele şi surâd
Le mângâi şi se îndoaie - Rămân cenuşă-n pământ
Mă aştern pe zile negre
Clipirea-mi, o ultimă nobleţe...

Şi-mi spun trandafirul sălbatic
Ce a încolţit în codru negru
Dar numele e păgân, aici şi-n cer
Cel fără de haită şi armonie...

Lumina lunii bate pe petalele bălaie
Şi Ea îmi soarbe din romanţe sângerii
Să-mi spună cuvintele sorţii,
Trandafir salbatic, prinţ al nopţii...

Îmi plânge luna un sărut şi o mângâiere
Ploapele îmi cad grele în lumina Ei,
Mă scaldă cu lacrimi şi frumuseţea se sfârşeşte la Ea
Dar numele-mi se aşterne peste zile şi ani înşiraţi, de la cap tăiaţi...

Lângă râu, unde plopii cad grei spre pământ,
De acolo apa-mi devine un complex
Îmi scald spinii-n apă neagră pictată-n stele
Luna o sfinţeşte cu o rază...

Unde am încolţit, zace iadul în foc putrezit
Unde sărutul a ucis - Meduza a căzut străpunsă cu trandafir în inimă,
Acolo am înflorit şi spinii-mi însângeraţi sunt luminaţi
Acolo mi-au spus trandafirul sălbatic...

Sunt cel nebinecuvântat de Amon' Ra,
Pe Nil şi-n urma mea, îmi blesteamă spinii,
Falnici ridicaţi, ai crede în lamele iubirii?
Cu capul în pământ, şi zâmbetul subjugat - Sifidătorul zeilor...

Şi când zeii sunt răniţi şi tăiaţi de mine
Ei mă strigă trandafirul sălbatic
Poate aşa se pierd legendele,
Când pe mese lângă lumânări topite laşii îi pictează-n cuvinte...

Când frumuseţea vrea a muri, o tai să sângereze
Devine sfântă - Către agonie şi minune,
La picioarele lucifericului nume sunt străpunşi
Mă blesteamă, trandafirul sălbatic...

Cel ce nu gustă amploarea lui Cupidon
Dar el e în dreapta mea
Afrodita îşi târăşte veşmântul în stânga
Pe plaiuri mărşăluim...

Dar ei ştiu, trandafirul sălbatic, nu va cunoaşte
Sclipirea lui Cupidon,
Căci el este subjugatul nopţii,
Iar muritorii joacă şi sfidează în lumina zilei,
Aşa au spus blestemaţii...

Îmi spun trandafirul sălbatic,
Îi sângerez şi sunt neîmblânzit în faţa iubirii
În urma pasului răsar doar picături de sânge
În pas, singur îmi spun briza mării...

Numele-mi e cunoscut în veşmânt alb
Ficelor în noapte vise dăruind
Nechibzuiţilor speranţe făurind
Ca nici o alta floare sălbatică...

Printre sate răsfirate mi-se cântă balade
Zilele negre luminate de sânge
Pur ucigând zânele prea slăvite
Şi numele se lasă peste zile negre fără soare...

Buzele femeii sunt tăiate - Sărutare apăsătoare
Şi o las să cadă plăpând la poalele iubirii cugetând
Cu picături de sânge pe veşmânt alb mă semnez
Acolo unde sfântul se împreunează cu ignoranţa...

Cei bătrâni îmi spun trandafirul sălbatic
El se luptă cu cei din umbre
Legenda legii pe umeri se aşterne
În zilele cu soare balade-mi dedică şi jocul îmi joacă...

Singur, călare pe lacrima unui fulger de pe cer
Încolţit în pământ şi neîmblânzit de mâna omului ce vrea a îl mâna
Eu, trandafir sălbatic şi mustangul pe cer risipind
Stelele colectând...

Îmi spun trandafirul sălbatic fără de lege
Un nelegiuit fără de iubire şi amor
În inima morţii flori dăruind
Lângă acei codri spânzuraţi veacul îmi fac...

Amurgul lasă loc nopţii pe cer şi mai presus de cuvinte
Amărăciunea-mi aşază mâna pe umăr şi-mi sărută
Norocul pe frunte, mă lasă lângă râu
Stele sclipind, lasă loc nenorocirii în inimi...

Şi-mi spun trandafirul sălbatic căci numele face parte din povestea mormintelor
Şi prin ei cuvintele-mi apun şi răsar
Dansez cu moartea lângă plopul cel plecat
Şi-mi şopteşte la ureche multe secrete...

La asfinţit ielele pornesc în misticul joc
Când se înnoptează-mi fac cerc de foc
Sacrific armonia, îngenunchez să mă binecuvânteze
Dar tinerele iele falsează şi pe piept creează simfonie...

În ale tandreţii dimineţi, stam singur pe o creastă de munte
În ceaţă petalele cad şi izvorăsc flori din pământ
Printre codri negri spirite dansează,
Sub bolta neagră ce casă-mi creează...

În zilele de vară sublime, unde soarele e învelit în nori
Şi ploaia curge cascadă din ceruri
Păcatele-mi curg spre nemurire în legende răscolite
Visând la mistice iertări subite...

Aşa mi-au spus trandafirul sălbatic
Cel ce moarte şi iubire n-are
Iar foamea surâde din neaşteptat în păcat,
Ei îmi spun trandafirul sălbatic,
Ce însângerează jupânii...