Cad pe gânduri mai grele,
Mai grele decât ancorele de plumb.
Parcă voci îmi spun ce nu sunt,
Îmi cântă cuvinte ca la orgă.
Dar melodiile de înmormântare sunt o binecuvântare,
Pentru sufletul ce nu e suflet,
Doar esenţă de cianură,
Închisă-n corp şi-l arde.
Văd copii cu negrul la ochi,
Îmi strigă, "mâine e ca azi"
Nimic, totul e la fel ca oricând,
Ceasul bate invers,
Se înmoaie, se topeşte, se scurge.
Timpul alunecă printre degetele albe,
Picaturi de sange pe ele.
Sfârşitul sănătăţii mintale...
Albă e zăpada, în urma mea şiroi de sânge,
Râu de apă neagră, beau fără ezitare,
A lumii otravă din cea mai mare idee,
Nu am cum să răspund la bine
Când în pântecul sufletului,
Port sămânţa raului.
Iertarea păcatelor e un moft de neatins,
Gravat cu platină pe margini,
Şi cuvinte de amor în interior.
Dragostea rămâne un mister, nedescris...
Pe umeri am răni, plin de sânge şi noroi.
Fiinţa încerc să alung,
Nu mai locuieşte nimeni aici.
Dar pe o masă de disecţie am un baieţel,
Obişnuiam al cunoaşte,
Însă, trebuie să văd unde am greşit.
Şi am trecutul pictat în ramă de alamă,
Pe perete atârna şi-l admir,
Mă uit tot la el să îl dezluşesc, să îl înţeleg...
Sorb sângele din inimă, poate nu mai bate.
Rămân prizonier în ce gândesc, în ce admir.
Rămân fără mister,
Rămân în a lumii nedreptate spectator.
Aş ieşi de ar fi uşi,
Dar e un neand de neînţeles,
Rămân prizonier în ce gândesc, în ce sufar.
Fără cale de ieşire...
Am ajuns la,
Sfârşitul sănătăţii mintale.
CITEȘTI
Dezolare: Oblivion
PoezieNu vei știi probabil cum ne-am cunoscut, căci la fiecare pas vom muri si renaștem la celălat. O ultima dorință a ploii poate ar fii să fie senin în suflet pe deplin. Îți voi jura credință veșnică sub plopii cei stafii, iar poate n-am să golesc a ini...
