Pe o ramură s-aşază doi corbi
Privesc prin ochii lor negrii,
Încearcă a zbura - Mor...
Doi îndrăgostiţi s-ar sărută până la moarte
Dar lumea îi desparte
Îi adună şi îi scad
Însă, ea ridică o privire
El capătă o amăgire
Sunt împărţit în gânduri ce au trăit
Înainte de a uni şi contopi
Trupurile-n alb înfăşuraţi
Par epuizaţi,
Căci se cară unul pe celălalt
Colină încearcă a urcă
Cad îngenunchiaţi
Îşi înfig priviri în inima
S-ar ignoră,
Dar se atrag că doi învierşunaţi
Le arde inima-n bucăţi.
Aşa ei vor trăi
Mâine iar ei voi muri
Se vor despărţi
Dar se atrag în noapte iară
Pal se vor iubi
Printre stele şi morminte
Pe veci vor dăinui
În a pururea sclipire de agonie
Înţeles şi scop vor caută,
În inima morţii se vor avăntă.
Se privesc... se iubesc
Însă tac...
Pe dinăuntru vorbesc
Se cuprind,
Doi - Unu...
Îşi cânta şi se liniştesc
Se mistuie în regret
Îşi udă cuvintele cu sudoare de amor,
Rămâne un secret.
De timp - În timp
Zilele trec...
Încă se privesc
Lumea pleacă, se învârte, trece...
Pe lângă ei... Prin ei.
Vieţi diferite,
Arată drumuri despărţite
Alegeri consacrate
Gură lumii spune multe
Face atât de puţine
Doar în van...
Se aleg şi se iubesc.
Mor că un întreg,
Rămân doi îndrăgostit ce s-ar sărută până la moarte
Cum aş putea să iau o mâna de pământ
Să o suflu-n aer,
Va cădea...
Amploare... şi doare.
Pe o ramură fragedă s-aşază
Un porubel,
Prin ochi negri înţelege
Îşi i-a zborul.
Pe ceaţă în văzduh
Pluteşte nestingherit,
Va rămâne acolo... O vreme.
Poate două...
Dacă pobumbeleul poate zbura oriunde
De ce rămâne aici?
Apoi îmi pun aceeaşi întrebare...
Însă, totul durează doar un moment,
Un moment...
CITEȘTI
Dezolare: Oblivion
PoetryNu vei știi probabil cum ne-am cunoscut, căci la fiecare pas vom muri si renaștem la celălat. O ultima dorință a ploii poate ar fii să fie senin în suflet pe deplin. Îți voi jura credință veșnică sub plopii cei stafii, iar poate n-am să golesc a ini...
