Dezolare: Oblivion

Decembrie

Mi-se aşaza pe ploape ultima speranţă,
Curge rece, curge îngheţat
În cercul iubirii divulgat
Pe zăpada lui Decembrie mă aştern însângerat...

Vor nourii a mă uda şi plâng
Nu curge alt ceva decât cristal din ei
Mă ninge - Sângele se prelinge,
Învie şi încălzeşte gheaţa...

Unde printre aste stele spiritul atinge
Văd cum oamenii trăiesc din spaţiu,
Îi ating cu o uşoară alinare bălaie pe obraz
Mor însângerat, îngheţat...

Pe linia orizontului înumăr stele - Colier de mărgele
Învelit de nea pe chip,
Îmbrăcat în sânge
Ultim joc al minţii în zăpada stacojie...

Suficient de tare se aude viscolul în zare
Prin împrejurimi nici un loc cu foc
Doar un alt univers de gheţuri,
Hiperyon îngenunchează...

Steaua nordului din îndepărtare surade viaţa dupa moarte
Oh, luna luminează chipul - Ce din el sânge izvorăşte
Un ochi verde deschis, plânge lacrima dar îngheaţă
Voi schimba într-o alta viaţă...

Se adună şi îmi joacă - Cerc de foc
Iele şi al meu noroc, duhu-mi iese,
Printre codri negri aleargă, suflă neaua de pe crengi
Îngroapă-n gheaţă misticul secret...

Ai putea tu afla?
Necondiţionat regret pe ramuriele îngheţate,
Trandarirul rosu iese din cristale duplicat
Spini să mă taie - Viu violet...

Nu am să râd - Sângerez.
Şi cred că orizontul e un loc în care să mori
Zăpada acopera şi ultimul inch infect,
Curge - Picură...

O magie se preschimbă-n ură
Iar din codri iese şi crăiasa,
Calcă desculţă pe gheaţa luminată de apusele stele
Şi nu tremură...

E rece dar îi bate inima cald, blajin
Faţa ei, pală
Imi zâmbeşte şi redă că voi trăi
Sângerarea din inimă cu buzele îmi va opri...

Căci a ploii iubire poate ar fi
Zăpada ce cade din cer se aşterne,
Magia ea aduce şi distruge
Un semn - Când se topeşte e haos...

Bate inima crezând că te vei trezi
Reuşeşti să înneci un al vis de vis
Crezând că te trezeşti,
Unde eşti, căci zâmbeşti...

Niciodată aşa, poate alt cumva
Să ai cui să te arăţi în noapte - Iubire
Am pierdut şi nu voiam să simt plâns
Înnoptat, îngropat...