the diary ↦ hemmings

IX

"Nu pot sa cred ca m-ati mintit..."

Skylar se plimba prin toata casa,tinandu-si o mana pe frunte.

"Incercam sa te protejez," A soptit cu regret mama ei.

"Vreau sa-i gasesc,crezi ca voi putea?" A intrebat Sky,chiar daca habar nu avea cum putea face asta.

"Nu stiu,Sky,dar esti o fata ambitioasa,poate vei reusi," I-a zambit femeia,inca incercand sa se calmeze emotional.

"Crezi ca Luke mai traieste? As vrea sa-i spun macar ca nu a fost vina lui," Toate ideile aflate in capul ei ieseau la iveala,nici ea nu stia daca va putea face aceste lucruri.

"Sper ca da,"

+

Poate mai era o sansa,nu era tarziu sa readuca la viata iubirea dintre ea si Luke.Poate el n-o uitase.

Chiar daca,totusi,era prea tarziu,Sky voia sa-i marturiseasca faptul ca nu l-a invinovatit niciodata,sa-i explice de ce nu l-a cautat mai devreme si sa ii multumeasca pentru tot.

S-a strecurat in casa pe care o impartea cu Ashton,crezand ca el este acolo.Totusi,el lipsea,asa ca a mers linistita sa ia geanta inapoi la casa parintilor ei.

+

"Mama,stii cum ne-am cunoscut? Ma refer la mine si Luke," Sky incepuse sa iubeasca sa vorbeasca despre relatia ei cu Luke.Luke i se parea din ce in ce mai familiar si avea imagini din trecut la fiecare informatie primita.

"Stiu doar ca v-ati cunoscut pe plaja," A raspuns Amanda,gatind pranzul,desi era cinci dupa amiaza.

Cautand din nou prin comorile trecutului,si-a dat seama ca nu a controlat niciodata vechiul sau telefon.L-a deschis cu greu,apoi a mers in contacte vazand nume cunoscute.

Era o sansa la un milion ca prietenii ei sa nu-si fi schimbat numerele de telefon,mai ales ca unii erau in cealalta parte a lumii.

"Ma duc la o plimbare," A strigat Sky,parasind casa in timp ce auzea cum mama ei ii spunea sa revina la timp pentru pranz,cand va sosi si tatal ei.

+

Instinctul a condus-o pe plaja unde ea si Luke se intalnisera pentru prima oara.Putea vedea fantomele tinere ale celor doi,din caseta veche pe care o urmarise.Era nostalgic,chiar era,mai ales ca ea nu-si amintea asta decat dintr-o caseta uzata.

A scos vechiul telefon impreuna cu actualul si a scris numarul lui Luke.Stia ca era imposibil ca cineva sa raspunda,dar merita sa incerce,nu?

A pus telefonul la ureche,fiind foarte agitata,desi stia ca nu va primi niciun raspuns.

Totusi,cand a auzit o zgomot pe cealalta parte,aproape a amutit.

"Alo?" A spus cu voce tremuranda,asteptand sa auda vocea care ii aducea entuziasm acum cativa ani.

"Da? Cine sunteti?"

Dezamagirea a acaparat fiecare parte din corpul ei.Si-a cerut scuze si a inchis imediat apelul.

Nu era Luke.Stia ca e imposibil si totusi a vrut sa se amageasca din nou.Ultima speranta a fost risipita.

Si-a strans genunchii la piept,in timp ce statea pe nisipul caldut.Si-a imbratisat picioarele,privind oceanul.

Viata nu a gasit definita cuvantului 'constant'.Nimic nu e constant.Nu poti trai acelasi sentiment la vesnicie,nu poti avea aceleasi persoane langa tine pentru eternitate.In timpul vietii experimentezi multe dureri si senzatii oribile,dar te construiesc si te ajuta sa lupti in continuare.