20.

3.6K 286 17
                                    

Am deschis ochii sperand pentru a nu.stiu.cata oara ca totul a fost un vis. Ca, de fapt, nu s.a intamplat. Ca Ethan e jos razand impreuna cu ceilalti.

Dar, ca in fiecare dimineata de o saptamana incoace, jos erau doar Aiden, Kira, Mark si Jake. Lara e inchisa in camera de atunci, e palida si de abia mananca. Probabil ca si ea e pe moarte. Nu cred ca as suporta sa o pierd si pe ea, fiind ultima mea legatura cu Ethan, asa ca stau mai mereu cu ea fara sa fie nevoie ca vreuna din noi sa spuna ceva. Doar ea mai are crize in care il striga pe Ethan.

De fapt, eu, nu am vorbit deloc in ultima saptamana. Am avut mereu privirea goala si nu am vorbit cu nimeni. In primele zile, mai incercau sa aiba o conversatie cu mine, dar au renuntat pana la urma.

El nu mai vorbeste, nu va mai vorbi niciodata. Eu de ce as face.o?

Nici Lara nu intelege prin ce trec. Intre ei doi era o altfel de legatura fata de mine si el. Probabil ca, pana la urma, am fi ajuns amandoi cu Kurt daca nu ne gaseam unul pe altul. El a fost cel care imi pazea spatele, cel care m.a ajutat sa ajung cea mai buna si cel care mi.a fost mereu alaturi. Cum as putea sa ma mai simt pe deplin vie cand stiu ca nu va fi acolo pentru mine oricand voi avea nevoie?

Cand am intrat in bucatarie, toate privirile au fost atintite spre mine. I.am ignorat si m.am dus la frigider de unde am luat un borcan cu unt de arahide, apoi cateva felii de paine, doua lingurite si un borcan de Nutella. Le.am pus pe toate pe tava si am pornit spre camera Larei.... doar a ei.

Am oftat.

"Te ajut." l.am auzit pe Aiden in spatele meu.

Am ales sa.l ignor... cum am facut cu tot si toti in ultima vreme.

"Evil."

Mi.a pus mana pe umar. Nu. Nu vreau mila nimanui. Mi.am scuturat violent umarul si mi.am continuat drumul.

"Nu poti sa taci toata viata."

Ce amuzant. Daca vreau, pot. Am dat sa deschid usa, dar m.a intors cu fata spre el.

"De ce asta? Urla, tipa, plangi, dar vorbeste cu mine! Si.asa ma simt rau pentru ca toate astea sunt din vina mea."

Am facut ochii mari. Ce? Se invinovateste?

"De ce ai crede asta?" l.am intrebat cu o voce ragusita din cauza ca nu mai vorbisem.

A zambit usor, dar a devenit rapid serios.

"Pe mine trebuia sa ma omoare Chris. Ethan a murit pentru ca m.a aparat pe mine."

Nu cred ca are impresia ca e vina lui. De ce ar fi? E vina mea. Eu eram la cativa metri distanta si nu l.am putut salva.

"Nu e vina ta. Eu-"

In clipa urmatoare, un urlet s.a auzit din camera. Tava mi.a cazut din mana din cauza durerii care era pusa in acel urlet. Am intrat amandoi brusc in camera.

Lara statea pe jos intr.o balta de sange respirand sacadat.

"Cheama.l pe Arthur!" i.am spus.

Am observat cum parca nu mai era in camera, deci a luat legatura cu Arthur, medicul haitei.

Lara s.a ridicat brusc tusind sange langa ea. Am vazut pe unarul ei, unde trebuia sa fie numele lui Ethan era acum doar piele arsa.

Arthur a dat buzna in camera impreuna cu Mark, Jake si Kira.

Mark si Jake au luat.o pe Lara plecand cu ea. Kira a luat.o de mana pe Lara mergand cu ei.

Arthur s.a uitat la mine cu o privire trista si apoi a plecat.

M.am ridicat din balta de sange cu o privire goala.

"Evil?" a incercat Aiden, care ramasese cu mine.

Am trecut pe langa el, mergand la infirmierie. Lara era intinsa pe un pat, sedata, Mark si Jake vorbeau cu doctorul iar Kira statea langa pat. M.am dus la Arthur.

"Deci?" am intrebat.

Mark si Jake au intors automat privirea spre mine, ei nemaiauzindu.ma vorbind saptamana asta, dar i.am ignorat.

"Ea si Ethan formasera o legatura destul de puternica. Imi pare rau, dar... nu stiu cat va mai rezista."

Toti ne.am intors privirea spre pat. Si ea? O sa moara si ea? O sa moara ultima mea legatura cu Ethan? Sunt egoista. In loc sa ma gandesc la ea, ma gandesc la mine. Ce fel de persoana sunt? E mai bine pentru ea sa moara. Daca supravietuieste, va fi intr.o depresie permanenta. N.am mai putut sa stau asa ca am iesit. Voiam sa merg in padure, dar m.am izbit de Aiden.

Se uita la mine cu o privire trista. Genul acela de privire care insemna ca stie.

"Tu ce mai vrei?!" am tipat la el. "De ce trebuie sa moara si ea?! De ce trebuia sa moara Ethan?! Din cauza unui Alpha care se credea superior?! Din cauza mea, care nu mi.am putut stapanii nervii! E numai vina mea!"

Mi.am sprijinit capul de pieptul lui, incepand sa plang. I.am simtit mainile pe spatele meu, stiind ca ma strange in brate. E ceva nou pentru mine, dar sunt atat de distrusa incat l.am cuprins si eu cu mainile de dupa mijloc. Daca ar fi murit si Aiden, n.as mai fi avut nimic. As fi murit sau as fi plecat nespunand nimic pentru tot restul vietii mele. Trebuie sa plateasca.

"Ii vreau pe toti distrusi. Vreau haita Silver rasa de pe fata pamantului." am spus cu lacrimi in ochi, ura incepand sa inlocuiasca durerea..

"Te inteleg Evil, dar gandeste.te. Daca faci asta, cei din haita vor trece prin ce trecem noi acum. Persoane nevinovate vor muri. Chris si tatal lui sunt morti. Poate haita Silver va deveni o haita normala."

Am oftat, stiind ca are dreptate.

"Bine, ma rog. Vom vedea."

M.am tras din imbratisare. Atunci, Kira si restul au iesit. Erau toti varza.

"Nu..." am spus, dandu.mi seama.

"Evil..." a inceput Kira.

Nu a continuat ci doar a venit la mine, luandu.ma in brate. Ok, deja e prea mult pentru mine. Nu vreau mila nimanui.

M.am tras din imbratisare, fugind in padure.

3 zile mai tarziu:

Peste maieul negru, mi.am luat o jacheta simpla neagra, blugi si tenesi negri. Eram doar in negru, fara fermoare, fara mesaje, doar negru. Mi.am prins parul ca sa nu iasa prea mult in evidenta si am coborat.

Azi e inmormantarea Larei. Am hotarat ca pe ea si pe Ethan sa nu.i ingropam in cimitirul haitei, ci langa copacul de langa prapastie, pentru ca voiam sa fie un loc special.

Toti erau in sufragerie, dar nu spuneau nimic. Era liniste, toata lumea fiind cu gandurile lui. Cand mi.au auzit pasii pe scari s.au intors spre mine. Era ciudat sa fie toti in negru. In special Kira.

S.au ridicat si am pornit spre prapastie, fara sa spuna cineva ceva.

Cand am ajuns, majoritatea membrilor haitei erau deja acolo.

N.am ascultat nimic din tot ce s.a spus mai departe. Eram pierduta in gandurile mele. E a doua inmormantare saptamana asta... De ce?

"Evil?" am auzit o voce.

Am clipit des, vazandu.l pe Aiden care statea in fata mea. Presupun ca s.a terminat.

"De ce a trebuit sa moara? De ce exact ei? De ce exact el? Pentru ce atatia morti? Pentru ce atat sange varsat? Ce e diferit? Nimic. Toate astea s.au intamplat pentru nimic...

A/N: Hey guys! E luni! Capitolul asta nu a avut asa de mult dialog, am vrut sa explic toate sentimentele pe care le are Evil. Spuneti.mi parerea in comentarii!

La media ii aveti pe Ethan si Lara... pentru ultima data...

Bloody MoonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum