Intr-o sambata noapte, am fost martorul unei.... CRIME? Oh Doamne! Cum dracu se facea ca eram mereu in momentul nepotrivit. Era un singur tip. Arata chiar bine. Ok, nu e momentul pentru admiratii, dar totusi era chiar....cum sa zic....perfect. Ochi albastri, de un albastru marin, par blond pana la umeri, gen corean, usor dezordonat si totusi aranjat. Nici nu ma pot compara cu el. "Nici nu ai cum." Da,da. Stiu. "Sti ca un om normal, intr-o situatie ca asta, ar fugi de ar manca pamantul, nu?" Da. Stiu si chestia asta. Dar, nu ma pot misca. Jos e o persoana, care zace si totusi mai respira. Tipul blond sa-l fi impuscat? Daca, da, trebuie sa recunosc, nu a avut mila. "Bine eroule, dute si salveazal. Ce mai astepti?" Mai taci. Nu sunt Superman. Cine dracu mai vorbeste cu sinele in zilele astea? Nimeni. Doar eu. "Te mai plangi mult?" Da ce? Vrei sa mor? Aaa ce ma fac? Doua blocuri mai incolo locuiesc eu. Cum dracu o sa ajung acasa? "Ocolind. Geniule." Buna idee. Ah si al dracu ghinion. Mi-a sunat telefonul. Ohhh shit. Il opresc repede, dar era prea tarziu. Tipul blond ma observa. La cat de calm era, puteam sa jur ca ma observa de la bun inceput.
- Nu vrei sa iesi de acolo?
Ba bine ca nu. Oh, sunt mort. "Termina" Ok. Eram ascuns, dupa un stalp al naibii de gros. Tinand cont ca eram slab, dar totusi, cu nitica fibra musculara. "Da sigur, 10%." Tu nu poti sa taci? Am iesit de dupa stalp, putin speriat. LOL. Tipul e criminal. Tocmai ce a impuscat o persoana. Eu sunt a doua. Vai ce funny, hahaha. Nu am realizat pana acum ce amuzant sunt. Ramase usor uimit cand ma vazu. Nu ma mira.
1,70 cm inaltime, ochi verzi ca jadul, par usor ciufulit, castaniu, 18 ani dar fata de copil de 15-16 ani. Cel putin el arata matur, pentru mine. Nu-i dau mai mult de 22-24 de ani. Cat despre inaltime, 1,90. "Ce te mai smiorcai. Gelosule." Ei da, ce vrei acum?
- Nu ma asteptam sa ma vada un copil, in aceasta ipostaza. Da. A pai scuza-ma ca sunt....Poftim?
- Copil? Pe cine faci tu copil? Uah, asta a umplut paharul. Uram cand cineva ma facea copil. Mai ales o persoana increzuta cum era el. Totusi imi placea expresia pe care o facu. Era uimit. "Aa, nu, e chiar calm. La ce te astepti, cand vede un copil ca rabufneste? Mi se pare normal." I'll kill you.
- Wow. Interesanta reactie. Daca tot spui ca nu esti copil, atunci ce esti? Adult? In timp ce punea aceste intrebari se apropia usor de mine. Oh, oh, oh ....e de rau. Trebuie sa fug. Vazandu-mi reactia, isi dadu seama ca vreau sa fug.
- Sa nu indraznesti. E mai rau daca fugi. Tonul cu care spuse aceste fraze ma facu si mai mult sa-mi doresc sa fug. In final, in timp ce eram afundat in ganduri, nu observasem ca era deja in fata mea. Am dat sa ma indepartez, dar ma prinse de mana stanga. Oh, gata, asta a fost. Isi duse usor mana cealalta la piept. Sa fie....? Ohhhh....
***
Sper sa va placa. E prima oara cand scriu ceva de genul. Stiu ca e cam scurt ,dar na...ideile astea, nu vor sa.si faca loc in creierasul meu.:)))Pentru capitolul 2, pentru cine vrea continuare, daca se poate niste ideii.
Daca e ceva ce nu va place, nu ezitati sa.mi spuneti. Pup.
