Toate acele vorbe pe care mi le-a spus au fost numai minciuni. Sunt sigur. Cum a putut sa faca asa ceva? Dar...de ce, cu toate ca-l urasc, ma gandesc numai la el...nu,nu,nu. Il URASC, punct.
L-am intalnit pe Leon, ceea ce nu vroiam, la un mall din New York. Era intr-o cofetarie, la o masa. Astepta pe cineva probabil. Era pierdut in ganduri. Oare reflecta asupra cea ce facuse la spital? Da,sigur si marmota invelea cicolata in staniol. Neatentia mea il facu pe acesta sa ma observe. Fata i se lumina de parca dadu-se de aur. Imi facu semn sa vin la masa. Ce credeti? A trebuit sa ma duc, nu prea aveam chef de un Al Treilea Razboi Mondial in cel mai mare mall al New York-ului, Kings Plaza. Ma asez fata-n fata cu acesta. Se holba prea mult la mine. Zi omule ce ai de zis, timpul trece, tic-tac.
- Nu ma asteptam sa te vad aici. Oh, deci poti vorbi. Ok, devin ironic. Normal ca poate.
- Asemenea. Tonul meu spunea totul despre aceasta "MICA" coincidenta, de a ne intalni.
- Inca esti suparat?
- Minunata intrebare. Chiar ai pus-o?
- ... Ray, nu stiu cum sa-ti zic... A fost un impuls, nu...nu ma mai puteam controla.
- Oh... ca sa vezi, la fel si pentru mine. Palma pe care ti-am dat-o a fost tot din impuls, daca nu ti-asi fi dat-o, nu te-ai fi trezit la realitate. Dar, stii...cred ca un pumn era mai potrivit.
- Ce tot spui acolo? ... Ray, chiar imi pare rau.
- Aahhh...am auzit destul. Altceva? Am treaba. Se uita la mine ca la o icoana. Leon?
- Ah...nu scuze.
- Ok. Atunci eu am plecat. Ma ridic de pe scaun, dar Leon ma prinse de incheietura maini. Nu vroia sa ma lase sa plec.
- S-a intamplat ceva? "Ce al dracu' esti si tu." Nu te mai complimenta atat.
- Chiar trebuie sa pleci? Chiar ai treaba?... "Nenea, esti ca o carte deschisa. Iti citeste tot continutul." Cartile parca nu vorbesc. "Glumetule." Eram surprins de tonul cu care puse aceste intrebari. Era ca un copil ce nu vroia sa-si lase mama sa plece.
- ... Sti ca ma pui intr-o situatie dificila in ati raspunde, nu?
- Raspunsul tau? Oh, Sfanta Macaroana, da-i tu una sa nu-i dau eu.
- Deci? Ma asez la loc pe scaun, Leon incepand o conversatie stupida ca cea de dinainte.
- Chiar imi pare rau. Te rog sa ma ierti.
- Mai vrei cumva o palma sa te fac sa taci?
- Ray?
- De asta ai vrut sa mai stau? Sa te umilesti pentru a doua oara?
- Nu, doar ca... Oh, nu mai suport.
- Esti cumva copil? Uite care e faza, considera aceasta intalnire si aceasta conversatie ca o a doua sansa. LEON, o a treia nu v-a mai exista. Ai inteles? Nu imi vine sa cred ca am zis asta. Era totul numai un zambet.
- Da, am inteles.
